Let us pray.

Draga 2012,

Fii tu cel care nu ma dezamageste. Fii tu speranta mea de viitor si anul pe care il astept de mult timp. Fii tu cel care ma va face o persoana mai buna si care imi va reda sufletul.
Ia-mi tu lacrimile si supararea, nervii, atacurile de panica, gandurile rele si amenintarile.
Fii tu mai bun ca ceilalti.
Te astept cu zambetul pe buze, haine si prieteni noi, caracter schimbat, optimism si pofta de viata.
Am pentru tine o mica scrisoare de rugaminti:
Da-mi prieteni buni, care vor ramane acolo si cand muzica se opreste si nervii sunt intinsi la maxim.
Da-mi fericire pentru eroii mei si tot ce merita ei mai bun.
Da-mi rabdare, mai multa decat pana acum si demonstreaza-mi ca pot sa o folosesc in scopuri bune.
Da-mi ganduri bune pentru toti cei care nu ma au decat in gandurile lor negre.

Da-mi puterea de a zambi atunci cand toata lumea are nevoie de asta, da-mi sfatul potrivit pentru fiecare situatie in parte.
REda-mi increderea in mine si forta de a merge mai departe.
Da-mi... inima inapoi.
Da-mi vise, bucurii, lectii de invatat si oameni de pastrat.

A trecut anul asta fara sa il simt, si totusi a schimbat atat de multe. Te rog, 2012, macar tu, daca le schimbi, schimba-le in bine.
2012, te astept "noua". 2012, te astept plina de sperante.
Fii tu cel care nu ma dezamageste.

Draga 2012,

Fii tu cel mai bun an al meu.

Shazam...

Ok, tinand cont de faptul ca mai suuuunt... 8 zile pana in 2012..
Stai. 8 zile?! Are you fucking kidding me? Ba, tre' sa ne ocupam de Rev', pronto!
Asa, revenind. 8 zile pana in 2012...
Asa cum am facut si anul trecut, am sa imi inchei pledoaria pentru 2011.

Dear 2011,
Te-am rugat cat am putut eu de frumos sa fii altfel. Ai fost cam la fel. Am inceput sa ma gandesc ca de la sfarsitul lunii august a fiecarui an, este perioada in care am sa fiu supusa la mari incercari. Si eu merg pe principiul ... "A TREIA oara nu mai fac" [Da, "Care-Unde <3", te contrazic, a doua oara o faci iar, pentru amuzament, prostie curata sau pur si simplu dorinta de a te increde intr-o lume care nu iti merita zambetele].
Ce sa zic, 2011. Esti al "bla-bla-miilea" barbat care m-a dezamagit.
Pe de alta parte, m-ai invatat lucruri noi. Si mi-ai aratat ca aici daca nu esti puternic si al dracu' nu reusesti nimic.
Sa-ti multumesc ca m-ai facut mai rea decat eram ? Hmm... Asta sa iti multumeasca ei [sarcasmul imi umple venele la ora asta]... "Victimele". Baietii din Puff, cuceririle spontane, cei care au depasit limita friend-zone nestiind ca nu sunt genul care le trebuie, prietenii tratati cu curul la prima greseala, parintii care vad privirile care nu le merita, etc etc etc etc... bla bla, i-don't-give-a-rat's-ass, bla bla.
Draaaaaaaaaga 2011, daca te luptai cu 2010 pentru detinerea recordului la "how-to-get-a-girl-fucked-up", ai castigat.
Sunt mai rece si mai rea decat iti poti imagina. Viata e prea grea ma, fetitele in roz nu depasesc usile dormitoarelor naive.
Deci da, 2011, ai castigat. Sa-ti spun o miiiica lista?!
Nu mai am incredere in nimeni, ma astept la un sut in fund de la cea mai apropiata persoana oricand.
Nu mai iubesc, prostia asta e pentru filme si pentru oamenii care sunt suficienti de naivi incat sa isi arunce fericirea pe geam.
Nu mai tolerez nimic care nu imi mai face placere. "Bitchier", remember?
Undeva, inauntru, inchisa bine bine, s-ar putea sa fie Sandra aia veche. Dar nici ea nu are sufletul inapoi.
[P.S. : Poate te hotarasti intr-o zi sa-mi inapoiezi inima, ca... tot la tine a ramas.]
So long, 2011. Mi-a facut placere. Oarecum, indubitabil.

2012... Chiar crezi ca... ?

6 ways.. 1 love.

Si tumultul a inceput de joi seara, cand, apatica, cum sunt de obicei, am hotarat sa ies cu o gresita gasca la un gresit suc. Am continuat distractia si vineri seara, cu aceleasi greseli. Le-am corectat spre sfarsitul serii.
Apoi m-am gandit ca totusi ar trebui sa incep o viata noua, si am profitat de ziua de sambata.. sau de noaptea aceea din plin. Sucuri in Bavaria si Dublin, petrecareala si flirt nevinovat in Puff si super show la "Resedinta Damian" :)).
Tinand cont ca distractia nu se putea termina aici, am hotarat sa continuam a doua zi, in jurul pranzului, mutand "fun fun-ul" la o cafea si povestiri cu unul din prietenii care merita [Te iubesc, tampix.] si imediat dupa la Paulesti. Dupa care... Prestij, here we fuckin' come.
Azi a fost chill, o ciocolata calda, o bere retrasa, o cafea super buna [felicitari A.], povestiri si planuri de viitor, glume si prieteni buni, innoire si tresariri.
Diferenta e ca de sambata pana in momentul de fata am stiut sa aleg gasca potrivita. Prietenii potriviti, distractia potrivita. De sambata incoace am stiut sa ma valorez pe mine si sa ma vad asa cum sunt: o fata care merita.
Problema s-a ivit duminica seara, cand fata asta care merita, a realizat cele 6 directii. Una total nepotrivita dar amuzanta, oarecum. Alta total neinteresanta si careia i-am dat flit cam... nesimtit.

Alta careia i-am dat flit acum ceva timp si continua sa ma preseze. Inca una care nu depaseste limitele "friend zone" si imi trezeste oarecum spiritul maternal. Inca una care ma face sa ma simt protejata si... Ultima de care sunt atrasa, dar e cam complicata.
Ultima directie ma fascineaza, dar e total out of my line of business. Si ma oftica grav chestia asta. Esti genul ala de baiat care ofera prea mult mister si te lasa cu zambetul pe buze in orice moment... Pacat ca nu se poate. Cred. Ramane de vazut, adica... Tre' sa le incercam pe toate in viata, nu?
In acest tumultos weekend am avut parte de... 6 directii, saruturi furate, flirturi nevinovate, complimente gratuite, distractii si rasete cu gura pana la urechi, [aproape] coma de frig, tigari pierdute, bani cheltuiti in nestire, povestiri catre cea mai buna prietena, sau cei mai buni prieteni, dupa caz, si o inima care bate.. din nou.
Ce sa mai, weekend-ul asta merita replay. De fapt, fiecare zi a inceput sa ma surprinda cu ceva nou. Si imi place.
Va iubesc ... Pe toti cei care mi-ati ramas, pe toti cei care inca sunteti acolo si imi aratati ca viata e frumoasa si fara EL si fara toti cei care m-au lasat in urma.
Eu nu am sa las pe nimeni in urma. Eu iubesc. Eu investesc in oameni.

Newest "WTF" version of my ... what?!

Ora 15:07 P.M.

Marti.

13 decembrie 2011.

13, da.

Marti, da.

Si se vede ca sunt o superstitioasa, pentru ca ziua a inceput prost...

Relativ, de fapt.

M-am blocat intre un Bucuresti galagios si insistent, piperat de un Ploiesti plictisitor si subtil. M-am blocat intre un ieri si azi, dincolo si acolo. Intre o culoare de par naturala, si un brunet cu tente rosiatice.

3 in 1, original. Elle Magazine. Kent 8. Nokia C3. O lumina slaba, un outfit classy-casual, niste unghii de care voi scapa in viitorul apropiat si un Skype galagios.

Tente de viitor cu accent de trecut. Premonitii de acum si viziuni de "may it be... another day?".

O sa inceapa in curand febra cadourilor, a planificarilor si a listelor pentru 2012. "Anul asta o sa..."... O sa ce, ma? O sa nimic. O sa ca in fiecare an, adica o sa degeaba. Hai sa lasam viitorul sa ne surprinda. Hai sa ne rugam pentru un 2012 mai bun ca ceilalti 20(..) de pana acum.

Te gandesti ca viata ta e abia la inceput? Think again. Sau hai sa iti spun o alta viziune: ma gandesc ca viata mea e irosita deja pe sfert. How about that?

Te-as trimite intr-o excursie de 2 zile in capul meu. Sa vezi ce inseamna o minte sclipitoare si diabolica in acelasi timp. Una obosita dar cu multe sperante. Te-as trimite in capul meu, nu in suflet. Nu ai ce sa cauti acolo, decat daca vrei sa te pierzi.

Sa spunem doar ca sunt genul de persoana care nu mai pune pret pe "maine" mai mult decat pune pe "azi". Si nu, "ieri", nu mai e favoritul meu.

Am invatat sa traiesc intre doua orase si sa le impac pe amandoua. Am invatat sa traiesc intre multe caractere si sa le inteleg pe toate. Am invatat sa zambesc cand vreau, nu cand trebuie, si sa arat raceala mai mereu, nu uneori. Pentru ca Ploiestiul e rece si Bucurestiul e indiferent. Pentru ca persoanele sunt grabite si caracterele sunt grele.

Amintiri, pacate, urme de persoane in suflet. Natura moarta, frig si gri. Gri, da. Nu mai e roz, e gri.

Vreau o vacanta. Nu in Hawaii, in calm. In liniste si pace.

Adio, am plecat sa imi caut vacanta. Las zgomotele aici, lasati-ma si voi ... un timp. Ma voi intoarce, stronger, bitchier, Sandra-knows-it-all kinda girl.

Ma voi intoarce cu tente de lasa-ma-sa-te-las si urme pierdute de te-voi-iubi-mereu.

Cu bagajele pline si sufletul gol.

Ora 15:21 P.M.

13 decembrie 2011.

Marti.

Skype, Kent 8, Nokia C3, 3 in 1, Elle Magazine.

Un scaun gol, un zgomot absurd.

Sandra who?

You can find me.. there.

Ok, sunt ciudata. Recunosc asta dupa cele intamplate ieri. Si azi... dimineata. Dimineata, tine cont, pentru mine inseamna dupa 12 noaptea. Niciodata nu am sa prind "dimineata" aia de cafea, ora 08:00 AM si eventual primele stiri ale zilei. Decat daca am vreo insomnie sau trebuie sa ajung la vreun examen.

Mi-am descoperit o imunitate recenta la bautura. Adica, frate, amesteci, combini, sustragi, d-alea, d-alea si... nimic? E naspa, tinand cont ca toti in jurul tau se clatina pe picioare si te considera o semi-zeita. Tu razi in gand, e urat in realitate, sunt prietenii tai. Ciudat, oricum.

In plus de asta, poate a fost de vina si sarcasmul si ironia cu care am ajuns la acea petrecere, pregatita de orice fel de remarca sau rautate. Adica, pe bune, sunt Sandra... come on :)

M-ai socat si tu cand te-am vazut in ce hal ai ajuns. In afara faptului ca ai slabit enorm fizic, pare ca ai slabit la fel de mult si emotional. Nu m-ai convins cu zambetele care le aruncai tuturor sau "cheful" de viata. A., te cunoastem mai bine. Si emotiile adevarate ale oamenilor se citesc ori in ochi, ori in momentele cand au impresia ca nu se uita nimeni la ei.

Imi pare rau ca ai ajuns asa, nu ma asteptam. Adica, sincer, din moment ce nu a existat iubire, pentru ce/cine suferi?

Ai vrut sa imi arati rautate, n-a mers. Prietene, sunt extraordinar de puternica, n-ai auzit? Fata asta a trecut prin prea multe ca sa o doboare un spate intors subtil. Ti-ai intors spatele singur, nu te amagi.

In fine, esti un capitol incheiat si pus deoparte din viata mea.

Si totusi, aseara, nevrand sa ma laud, ca deh, nu-mi sta in caracter, am fost ZEITA. Am dedus asta dupa cum am fost intampinata, dupa cum toata lumea imi vroia prezenta si dupa zambetele pe care le aveau pe chip. Am dedus asta din nenumaratele bauturi care mi-au fost oferite sau privirile care mi-au fost aruncate. Da, stai calm, si pe ale tale le-am vazut, si nu numai eu.

Toate ca toate, dar ziua de ieri a meritat. Sa ne traiesti, L., sa speram ca ne vom putea relua prietenia si ... la cat mai multe petreceri pentru a ne sarbatori pe... noi. Impreuna, toti, cum am fost si suntem de 15 ani incoace. Give or take.

Ora 04:12 A.M. Nici acum nu ma ia somnul. E ciudat, avand in vedere ca am multa energie consumata la activ si foarte putina odihna. Sa spunem doar ca probabil petrecaretii profita mai mult de viata, somnul ii va astepta mai tarziu in viata. Si cum imi tot spune A.: "Ar trebui sa primesti o diploma, tu chiar esti cea mai petrecareata dintre toti."

00:00 'til 00:00 .. again.

Ora 00:00 - Remarcabila, tinand cont ca aici se desfasoara miezul distractiei. Relativ. O ora relativa, oricum. Te prinde in club, uitandu-te la film, sau urland un "la multi ani, frate, sa-mi traiesti" rareori. Te prinde treaz, oricum. In majoritatea cazurilor, cel putin.

Ora 01:00 - Inca esti treaz, inca te distrezi, dar incepi sa realizezi ca a cam trecut ora "cuminte" de culcare. Nu-i nimic, recuperezi tu. Oricum pana la batranete mai ai, iar atunci ora asta pentru tine va fi o amintire. So, party on.

Ora 02:00 - Inca treaz, deci progresam. Inca la un late party, ceea ce e bine. Ca... Daca te-a prins ora 02:00 inseamna ca ai unde si cu cine sa fii. E spre sfarsitul distractiei, dar nu iti pasa.

Ora 03:00 - Inca treaz, reflectand la toate propunerile prietenilor de "hai ba, mergem?" sau apropourile localurilor care s-au saturat sa le dansezi pe mese si sa urli ca nebunul. Realizezi ca trebuie sa pleci acasa, dar dupa ce termini paharul, probabil..

Ora 04:00 - Esti luat pe sus acasa, cu tot cu pahar. L-a platit un prieten dinainte, tu nu mai erai in stare sa descoperi facilitatea portofelului si il priveai ca pe un cub Rubic. Nu-i nimic, inseamna ca te-ai distrat. Problema e ca acum ai ajuns in apropierea casei si nu prea ai chef sa urci si sa te bagi la somn. Asa ca propui un vag "ba, mai stam la o bere?"

Ora 05:00 - Berea si tigarile s-au cam terminat, prietenii oricum, din jumatatea care a ramas, ori se clatina pe picioare, ori te urasc in gand. Nu poate oricum nimeni sa te lase singur. Te-a prins ora 05:00 afara si asta nu e un semn de copil "cuminte", nu-i asa?

Ora 06:00 - "Ba, vedem rasaritu'!".. Si se lumineaza. Probabil te gandesti ca esti prea tanar ca sa regreti ca nu dormi, dar somnul iti lipseste din calendar de cateva saptamani. "Nu-i nimic, recuperez eu".. zici tu?

Ora 07:00 - "Mi-as face o cafea, dar .. SOMN !!" Si probabil observi deja cum pleaca lumea la servici. Si te gandesti ca "frate, eu abia acum am ajuns in casa... suck on this!"

Ora 08:00 - Ai tai te privesc ciudat si nu, nu pentru ca sunt ei abia treziti din somn. Fuga la baie, e lumina afara, deci nu mai ai scuze.

Ora 09:00 - Stirile de dimineata, mirosul de cafea, patul facut de o dimineata anterioara, zumzait in toata casa. Catelul s-a gandit sa iti dea buna dimineata, nestiind ca nu ai apucat macar "noapte buna".

Ora 10:00 - Iesire matinala la jogging pentru a scapa de energie. Red Bull si castile in urechi. Dubstep, evident. Soarele e langa tine, mirosul de dimineata te umple de fericire.

Ora 11:00 - Jogging terminat si ... "i can't get no sleep". Ciudat, dar mai cauti metode. Scoti catelul afara, ca .. e randul tau. Te opresti eventual la chioscul de ziare si realizezi ca s-au intamplat cam multe in lume cat timp tu urlai cu berea in mana "welcome to saint tropez". Ciudat, o sa te interesezi pe viitor.

Ora 12:00 - "Nu mai petrec in viata mea asa!" - si pe bune, tu chiar te crezi?

Ora 13:00 - Pregatiri de masa de pranz, o ruda neasteptata vine in vizita si iti spune ca pari cam obosit si.. "secat de viata". Asta te pune pe ganduri.

Ora 14:00 - Pranzul e gata, ultima sansa de somn. E inevitabil ca pe tine sa nu te ia somnu' dupa o masa copioasa. Deci savurezi incet, ascultand ultimele noutati din familie. Ciudat, par ca au mai fost discutate. Tu erai in "Saint Tropez", remember?

Ora 15:00 - Somnul de pranz nu vrea sa te ia sub aripa lui. In schimb, s-a oferit o durere de cap. Fenomenal. Antinevralgic si ceai? "Ceai mami, mie poti sa-mi spui.." - ok, asta e ciudat. Ma cumintesc !

Ora 16:00 - Ultimul episod din serialul favorit. "N-am cum sa nu-l vad, il astept de saptamana trecuta" - sigur te va lua somnul dupa asta, tv-ul are efectu' asta asupra oamenilor.

Ora 17:00 - Suna telefonul. "Ba, hai la o bere!" - zise el. "Pai merci frate, tu ai dormit pana acum." - "Hai ma lasa somnu', o viata avem!"

Ora 18:00 - Berea s-a prelungit intr-o discutie de zile mari despre cheful de aseara. Afli ca ai fost senzatia serii, si nu datorita outfit-ului sau "subtilitatii".. Check Facebook immediately!

Ora 19:00 - Ok, deci aseara a fost reusit. Intelegi, dar nu intelegi de ce e asa amuzant pentru ceilalti. A.. aveai berea in mana, erai pe mese si te strambai mai rau decat Samara din The Ring. Ciudat, pareai amuzant in mintea ta.

Ora 20:00 - Suna telefonul. "Ba, ce facem diseara?" - refuzi, gandindu-te ca trebuie sa dormi. Dar nu scapi tu asa usor de tentatie.

Ora 21:00 - Gasca te asteapta jos iar tu nu cobori.. pentru ca nu stii cu ce sa te imbraci, nu pentru ca nu vrei sa iesi. Somnul poate sa astepte. S-a anuntat un mare event in clubul de aseara, n-ai cum sa ratezi.

Ora 22:00 - Incalzirea, sau asa cum ii spun altii "bem aici ca sa nu cheltuim mult acolo" - daca ar avea vreo logica.

Ora 23:00 - Plecare spre club. Sosire. Masa. Lume relativ buna. Muzica e ok, ca de obicei. Sa ne facem comozi... "Un shot, te rog".

Ora 00:00 - "Trebuie sa imi schimb stilul de viata... WELCOME TO SAINT TROPEEEEEEEEEEEEZ" !!

Love makes the world go... square.

16 noiembrie 2011.

Trezire destul de brusca la realitate, la o ora destul de "matinala": 09:20. AM.

3 in 1. Original, nu alte stricaciuni.

Formidabilul Kent 8.

Era sa fac o greseala si sa ma "bag in seama", indirect, cu profilul tau de Facebook azi-dimineata.

Mi-am reparat greseala rapid.

Incep sa ma gandesc ca actionez mult prea impulsiv si am hotarat in aceasta dimineata ca, dupa lungi momente de gandire absoluta si respiro profund, sa ma schimb. Asa cum mi-am propus.

Am nevoie de putin mai multa maturitate si trebuie sa scap de impulsivitatea care ma doboara zilnic.

Datorita careia am pierdut foarte mult pana acum si probabil inca am sa mai pierd.

Ma hotarasem sa mai fac o chestie impulsiva, care sa te astepte in ziua in care ai sa te intorci. Pentru ca daca sunt sigura de ceva, sunt sigura de faptul ca intr-o zi ai sa te intorci.

Desi, deja este cam tarziu iar tu nu mai esti baiatul de care m-am indragostit. Pacat, aveai potential.

De mentor, tata, iubit, sot si cel mai bun prieten.

Potential irosit in van in momentul in care te-ai martirizat.

Ar trebui sa inveti de la viata ca martirii nu castiga nimic. Pierd foarte multe, iar intr-o societate ca asta de acum, a fi martir inseamna o mare pierdere de timp si personalitate. Dar traim intr-o democratie perpetua si asta ne da dreptul de a fi liberi in decizii.

Numai ca, deciziile tale sunt... pe romaneste, cam cretine.

Ramai cu ele, cu castile pe care nu mi le-ai mai dat, cu numarul meu de telefon in agenda, cu lungile conversatii pe Mess si cu postarile care nu am apucat sa le sterg de pe Facebook.

Ramai cu amintiri si cu regrete. Si sa nu te prind ca la urmatoarea ma vei regreta sau ca vei povesti in viata cuiva despre mine. Nu ai niciun drept.

E un gen de "uita-ma dar raman cu tine".

16 noiembrie 2011. Ora 12:31. PM.

Va fi o zi... placuta.

Fuck it, I'm going back.

Bolnava. Stricata.

Si totusi... rabdatoare.

Nu ma lasa ceva sa renunt. "Ceva"-ul ala este mai puternic decat mine. Altfel, probabil, as fi renuntat demult. Ceva imi spune ca nu trebuie sa renunt. Trebuie sa lupt.

Se spune ca un om, daca este norocos, are parte o singura data in viata de dragostea adevarata. Dupa, daca o pierde, trebuie sa fie foarte norocos sa mai primeasca o sansa. Daca va primi.

Eu nu am fost niciodata foarte norocoasa. Iar eu nu cred in doua mari povesti de dragoste. Eu cred in dragostea adevarata, cea care ti se intampla o singura data in viata. Nu conteaza varsta, asa cum zic "cei mari", ca "esti mult prea tanara sa crezi ca acum ai gasit dragostea adevarata". Nu conteaza decat sentimentul.

Si cum stii ca iubesti? Crede-ma, stii.

Mai sunt si acei oameni care si-au pierdut dreptul la fericire. Cei "chinuiti". Le recunosti durerea dupa ochi. Pentru ca oamenii "chinuiti" nu mai au licarirea aceea in ochi. Iar mie nu mi s-a mai spus demult ca imi stralucesc ochii.

Eu m-am pierdut de mine si de fericirea mea demult.

Sunt stricata. Bolnava.

Sunt una din persoanele care nu au dreptul la fericire.

Ka-ching !

Sa spunem doar ca ...

Atat.

Si poate ca ...

Nu.

Auzi, stii ce?!

Nu !

Dar...

Am spus .. NU !

Ai ceva probleme.

Crezi?

Sigur.

Oare?

Oare...

Nu vrei sa ... ?

Iubire?

Poate.

Sau poate nu.

Repet: ai ceva probleme.

Tu nu ai avea?

Poate.

Poate... Sigur.

Ca ... ?

Da.

Sau?

Nu.

Sau poate.

Ramane asa?

Poate.

Da... Ai ceva probleme.

Blank...

Ma uitam mai devreme pe posturile mai vechi si am realizat ca promisesem anul trecut ca nu voi mai lasa garda jos. Promisesem ca nu ii voi mai permite inimii mele sa sufere...
Nu stiu cum sa va spun sau sa va explic ce e in sufletul meu. Nu se poate descrie. E sfasiat, e rece, e dezamagit.
Iubire... Dragoste...
"Suflete pereche", "nu am mai iubit pe nimeni in viata mea asa", "vreau sa fii mama copiilor mei", "noi o sa murim impreuna", "nu pot fara tine", "am promis ca nu renuntam indiferent de situatie", "trecem peste orice impreuna", "m-ai invatat sa iubesc"... Si lista continua.
Sunt fraze. Cuvinte. Care inseamna extraordinar de mult. Care dor si acum. Care o sa doara mereu.
Ai renuntat, iar pentru asta te voi invinui mereu.
Ai renuntat la noi, m-ai lasat singura. Si imi promisesei...
E greu, nu stie nimeni ce am in suflet, nu stiu nici eu uneori de unde am puterea sa zambesc.
Ai inceput o noua viata. Nu mi-ai dat voie sa fiu eu langa tine mereu.
Vei fi mereu "baiatul ala".

Ma doare.

Smechera - editia de toamna.

A venit toamna...

Simti ca a trecut vara atunci cand iesi pe geam, la o tigare tarzie, intr-un tricou pe care trebuie sa il vezi doar tu, si te trece un fior de raceala. Auzi cum bate vantul printre ramurile copacilor, care, si ei la randul lor, s-au lasat batuti si au inceput sa renunte la cate o frunza timida. Stii ca a venit toamna atunci cand peste tricoul glam cu care vrei sa faci furori, trebuie sa iti pui o geaca. Sau macar un bleizer.

Sau... Atunci cand simti raceala vremii pentru ca nu ai pe nimeni acolo.

Am detestat intotdeauna anotimpul asta pentru ca ma intampina mereu singura. Si, credeti-ma, nu faceam eu special. L-am detestat pentru ca ma ingheta fara sa am speranta ca ma va apara cineva de cruzimea lui.

Si astazi mi-a fost cel mai frig. Azi, cand langa mine erau doua cupluri care isi aratau dragostea tomnatica si eu aveam langa mine vesnica mea cutie de fanta si singurul "mascul" care nu m-a dezamagit niciodata: Kent 8.

Si toate astea pentru ca sunt "stricata". Pentru ca nu stiu sa apreciez ce am langa mine, si probabil acum este prea tarziu. Am primit o multitudine de sanse si am stiut sa le arunc pe toate. Am avut dragoste neconditionata si am stiut sa arat ca sunt "smechera" si ca prefer sa raman asa. Si asa am ramas. O "smechera" singura, in prag de toamna. Cea care nu mai are pe cine sa sune de "noapte buna" sau pe care nu o mai trezesc mesaje de "buna dimineata, iubito!". "Smechera" universala.

Ma urasc pentru ce mi-am facut. Cum poate un om sa isi faca rau singur? Cand o sa invat ca nu tot ce am mi se cuvine si ca trebuie sa arat cat de mult imi pasa, nu sa arunc cuvinte grele atunci cand dau de greu? ... Poate ca am realizat acum, dar deja e prea tarziu.

Sunt o "smechera". Editie de toamna.

...

Dincolo de zambetul meu, acum e durere.

Dincolo de rasete, acum e abtinerea plansului.

Inima mea ma invinuieste pentru multe lucruri.

Inima mea nu mai vrea sa sufere.

I beg you different.

- Haha, n-am sa ma mai intorc niciodata.
- Bine, bine... Unde n-ai sa te mai intorci?
- Acolo.
- Acolo, unde?
- Acolo, intre frumos si urat, intre incet si repede, langa el sau oriunde.
- Fii mai concisa.
- Acolo, in bratele unde ma simt iubita, langa trupul care ma inspira.
- Si totusi... ?!
- Si totusi, acolo, intre batai de inima si respiratii antrenante.
- Langa...
- Langa acei ochi in care iarna imi gasesc marea. Rasaritul si apusul. Viitorul.
- Langa... el?
- Fizic si psihic, nu.
- Sufleteste ai sa poti?
- Sufleteste nu.
- Pai...
- Pai sufleteste nu am sa imi revin. S-a jucat cu el.
- Cu el?!
- Cu sufletul. Masculinul de la inima. Nu a mai ramas nici cenusa pe care sa o arunc in mare in miezul noptii, la primul val.
- Si atunci?!
- Si atunci.. Asa sa fie. Dar ma retrag.
- Fizic?
- Si psihic.
- Si e de ras?
- Pai da... Haha... Nu am sa ma mai intorc niciodata.
- Niciodata?
- Nicicand. Poate doar...
- Poate doar ... ?
- Poate doar. Atat. Acum vreau doar sa profit de ultima tigara.
- Ultima... Da. Trebuie sa iti iei maine alt pachet.
- Maine.. Ce bine suna: maine...

Happiness.

Te iubesc si ma iubesti. Ne iubim si ne certam. Ne indragostim in fiecare zi si ne e dor. Ne sarutam si ne dorim.
Ma faci fericita. Si... ma consideri sufletul tau pereche. Si ma iubesti. Si eu te iubesc si mai mult pentru asta.
Te ador cand esti gelos sau cand te superi pe mine dintr-odata. Te iubesc pentru ca stii mereu cum sa ma impaci sau cand am nevoie de tine, langa mine. Te iubesc pentru ca vreau sa fiu frumoasa pentru tine si tu ma vezi frumoasa oricum. Te iubesc pentru ca ma pierd in ochii tai si pentru ca atunci cand ma saruti plutesc. Iti ador mirosul pielii, culoarea ochilor si vocea. Forta si sensibilitatea. Romantismul si orgoliul. Zambetul si parfumul. Te ador si te iubesc.
Si de data asta, te rog.. Nu ma mai dezamagi.

Noi apartinem unul altuia. Noi ne iubim.

Empty.

Stiu, nu am mai scris demult.
Mi-a fost frica. Pentru ca am sperat la ceva mai bun si am sperat sa ma bucur de acest an inca de la inceput. Si m-am bucurat.
Dar bucuria iar incepe sa mi se termine.
Ce m-a motivat sa scriu tocmai azi? Mi s-a spus "u must have some emptiness inside.....:)". La inceput, nu am facut legatura cu contextul pus de mine. Dar, apoi am realizat ca stiu ce vrea sa zica si nu vreau de fapt sa accept ca asa e. Dar... Am o "scrisoare de rugaminti".

Draga 2011...
Te rog, anul acesta, reda-mi sufletul. Da-mi inima inapoi, sau da-i-o cuiva care merita. Pentru ca inima asta obosita si care nu mai merge cum ar trebui, este asa pentru ca e plina de iubire. Doar ca, in maini nepricepute, se strica. Si mi-e frica, ca nu cumva sa devina o carpa.
Si te rog... rezolva-mi problemele de acasa. Ajuta-mi eroii. Da-mi putere anul acesta pentru tot ce va urma. Da-mi putere sa le fiu alaturi.
2011... Ajuta-ma sa ma regasesc. M-am pierdut acum ceva timp. Usuca-mi obrajii si inlocuieste-mi lacrimile cu zambete. Ajuta-ma sa fiu aceeasi prietena buna, aceeasi fata vesela si reda-mi orgoliul pierdut. Ia-mi disperarea, rautatea si gelozia.
Nu iti cer sa il faci sa ma iubeasca, am renuntat eu. Am sa mai plang, stiu. Dar de data asta ma vor vindeca aceste lacrimi. Stiu ca ma iubesti... Doar ca preferi sa ma pierzi in loc sa lupti, iar eu nu mai pot lupta singura. Renunt. Am sa imi caut fericirea in alta parte.

Draga 2011... Promite-mi ca imi vei fi alaturi. Promite-mi ca ma vei ajuta. Si ...

Iti promit...

Am sa fac din tine cel mai bun an al meu!