run

- Ma... atrage. N-am cum sa o las. Trebuie sa vad ce ii poate pielea.
- Saracul. Ai sa regreti.
- Ce am de regretat? E o tipa normala. Recunosc, are ceva al ei, dar ... atat.
- Normala? Mai vorbim.


[...]

- ... trebuia sa... ma... previi cumva.
- Am incercat.
- N-ai zis nimic de genul!
- Ti-am spus ca ai sa regreti.
- Cum poate dormi noaptea? Nu e ok sa fii asa. Ea... are suflet?
- Nu. E cel mai mare cosmar al tau. Stii care e partea proasta? Ca de cate ori te va cauta, vei raspunde la apel.
- Da' ce... eu sunt prost?
- Nu e vorba de prostie. E vorba de ce poate ea sa faca. Diavolul a imbracat haine de femeie astazi si a iesit prin parc sa se plimbe. Eu unul ii multumesc cui e responsabil pentru norocul meu, ca am avut sansa sa o cunosc ca prieten. Si sa vad cum ii lucreaza rotitele din exterior.

Nu va fi genul de care sa iti aduci aminte cu placere. Ea nu e o amintire placuta. E o tornada imbracata in rochita cu flori. Si "acel ceva" de care spuneai... aia e problema. Cu aia te agata de nu mai poti sa iesi din momeala. Si nu o face intentionat. Ea nu a iesit niciodata la pescuit. Ea doar trece prin fata lacului. Si pestii sar. Halucinant e faptul ca ii arunca inapoi, dar eu pesti asa ambitiosi sa devina saramura n-am mai vazut. Si nu pot sa zic ca e rea, e prietena mea, stiu ca e capabila de sentimente sau de lucruri bune, doar ca... in viata de cele mai multe ori trebuie sa alegi. Drumul pe care mergi si persoana care vrei sa devii. Ea a ales sa iasa in evidenta. Si ca sa iesi in evidenta, nu trebuie sa fii fetita cu care te-ai plimbat o data de mana prin parc. Sau cea care a plans dupa tine nopti intregi. Ca sa iesi in evidenta, lumea trebuie sa se intrebe in permanenta ce faci, sa isi doreasca sa stie sau sa aiba mai mult. Oamenii lui 2014 sunt satui de obisnuit. Si intotdeauna vor abandona ceea ce pot avea usor. Are o slabiciune, sa stii.
- Si-mi vei spune despre ce e vorba! Trebuie sa o lovesc cumva inapoi.
- N-ai sa reusesti. Pentru ca vei lovi tot o stanca. Slabiciunea ei e ancorata in caracterul propriu. Slabiciunea ei are radacinile bine infipte in radacinile ei. Si chiar daca vei crede vreodata ca ai reusit, cineva va rade pe fundal la incercarea ta dramatica.
- A, si atunci, hai sa o lasam asa, nu?
- Ia vezi... poti sa o lasi?

#3

La sfarsitul acestui an promit sa aprind 3 lumanari.
Pentru cei 3 ingeri care i-am capatat in acest an.
Prima va fi pentru un suflet mult prea tanar sa plece dintre noi. O prietena care intotdeauna stia sa gaseasca ce e mai frumos in oameni si sa le lumineze ziua cu zambetul ei. Cezara, nu cred ca te va uita nimeni, niciodata, pentru ca ai stiut sa ne lasi o parte din tine. Si chiar daca am avut divergentele noastre, erai genul de om langa care nu puteai sa stai suparat. Regret doar ca nu am avut mai mult timp la dispozitie sa petrecem impreuna, dar sunt recunoscatoare ca ai existat in viata mea si ca m-ai invatat ca poti cuceri lumea cu un singur zambet.
A doua va fi pentru cel mai bun om pe care l-am cunoscut vreodata. Un om cu care nu mi-a fost permis sa petrec ani din viata sau de la care sa invat suficient de mult. Pentru ca ai fost genul de om care putea schimba lumea prin bunatatea din ochii tai. Bunicule, sper doar ca de acum incolo sa te fac mandru, sa reusesc sa fiu "Sandruta" pe care o iubeai atat de mult. Ai fost un model pentru toti oamenii care te-au cunoscut si sunt mandra ca ti-am purtat numele. Vei fi mereu alaturi de mine si am sa te iubesc neincetat.
Ultima lumanare va fi pentru sufletul meu. Toamna asta a reusit sa imi spulbere sufletul. A plecat cel mai bun prieten al meu. Singurul suflet care mi-a fost intotdeauna aproape, cu bune, cu rele, care stia ca indiferent de starea pe care o aveam il iubeam nespus. Singurul suflet care m-a iertat indiferent de situatie si care simtea de fiecare data cand nu imi era bine. Si s-a stins exact pe data de 14. La ora 01:15. Data si ora la care am aparut eu pe acest pamant. Singurul suflet care si-a luat ramas bun de la mine printr-o singura privire care parca imi spunea: "O sa fii bine, scumpo". Poate multi, atunci cand veti citi, veti crede ca sunt nebuna sau ca exagerez, dar dragostea pe care i-am purtat-o acestui suflet mic a fost infinita. Si nu se va stinge vreodata. Dragostea pentru catelul meu. Sufletul meu pereche. Cel mai bun prieten al meu.

Anul asta mi-a luat de langa mine 3 suflete. Mi-a oferit in schimb 3 ingeri.
La sfarsitul acestui an am sa aprind 3 lumanari. Pentru un zambet care putea schimba lumea, pentru o bunatate infinita si pentru o prietenie suprema.

Veti fi mereu aici, cu mine. Va iubesc. Etern.

saysomething

"And I... will swallow my pride."

Stii ce trebuie sa intelegi tu? Ca faci rau. Si nu stiu daca o faci intentionat sau pur si simplu asta te defineste pe tine ca om. Te hranesti din sufletele altora. Si faci chestia asta pana la epuizare.
Poti sa spui cate persoane ai ranit? Cate persoane care candva iti implorau atentia te mai au in lista de prieteni? Cate mesaje mai primesti noaptea? Cate ai mai salvat in ultimul timp? Cati iti mai raspund, in tentativele tale de a adormi cu cateva mesaje necitite? Cate melodii de suflet (pozitive) ai primit?
Vezi tu... te feresti mereu de karma, dar nu ii acorzi sansa sa iti ofere raze de soare.
Si stii ce, domnisoara? Iti vorbesc in numele tuturor celor pe care ne-ai dat la o parte. Care nu am primit nici macar o sansa sa iti aratam ca mai exista si altceva dincolo de frica. Frica aia idioata pe care o porti imediat ce auzi o urma de sentiment. 
Suntem multi. Si suntem intrigati. Si, crede-ne, nu te mai vrem in preajma. Pentru ca faci rau.
Te-ai hranit cu sufletele noastre ca apoi sa ne dai un mesaj obscur, intr-o seara tarzie, doar ca sa te asiguri ca mai suntem acolo.
Si replica "Tu? Tu n-ai suflet. Ai inima de gheata." - daca ai reusit sa o smulgi de la cel din cauza caruia pretinzi ca ai devenit asa, imagineaza-ti cate ti-am fi spus noi. Nu esti capabila sa iubesti. Si nu cred ca vrei. Esti o persoana foarte complicata. Si multi dintre noi au incercat sa te descifreze. 
Stii ce? Noi am renuntat la tine. Tu ne tii pe toti in stand-by. In caz ca in vreo seara, singuratatea te acapareaza, arunca-ti telefonul pe geam. 
E atat de tragic ca niciodata n-am putut sa iti spunem cuvinte grele. Si niciodata nu putem sa ne abtinem sa nu iti raspundem. Esti o persoana frumoasa, dar delicios de complicata. 
Cate "te iubesc" ai auzit in miez de noapte? La cate ai raspuns? Cate mesaje ai lasat deoparte, pretinzand ca dormeai si la cate apeluri ai preferat sa nu raspunzi? De ce fugi? De ce alergi dupa noi si cand reusesti sa ne prinzi, ne dai la o parte? Ce fel de joc murdar joci? 
Ai tu ceva-ul ala al tau. Nu arati ca un model de la Victoria's Secret, dar faci omul sa se gandeasca de doua ori inainte sa iti spuna ceva. 
Cat o sa te mai joci de-a dragostea? Chiar meritam? 
Si sa-ti mai spun ceva. Ti-am intalnit piatra de temelie, cea de la care ai inceput sa fii un astfel de om rece. Ghici ce? Si pe el l-ai ranit. Cu mana pe inima iti spun ca, atunci cand l-am intrebat de tine, avea aceeasi privire pe care o avem noi atunci cand ne amintim de tine. Cat o sa mai faci pe victima, cand tu si numai tu esti recele absolut? Numeste-mi o singura persoana care isi va aduce aminte de tine cu zambetul pe buze.
Stii ce esti tu? Cea de care mi-a spus mama atunci cand vroia sa ma protejeze sentimental, atat cat ar fi putut. Stereotipul femeii de care trebuie sa te feresti in viata.
Ai spus in gluma ca, daca ai fi dat de prietenii tai in alte circumstante, i-ai fi invatat ce inseamna sa joci un om pe degete. ASTA FACI DE ANI DE ZILE. 
Draga noastra, esti un om pustiu de mult timp. Ascunzi rautate dupa zambetul ala pervers, si goliciune in spatele cuvintelor nespuse. 
Am invatat toti de la tine. Recunoastem, ai multe lectii de predat. Doar... incepe sa ti le predai tie. Renunta sa ne mai tratezi ca pe jucarii.
Investeste in oameni pozitiv. Lectiile de viata pot fi date si intr-un fel placut, sa stii.
Vorbesc in numele tuturor celor care nu au avut nicio sansa in fata ta. 

Esti un om minunat, Sandra. Incearca sa lasi aceasta impresie asupra lumii. 

mykindofpeople

Traim intr-o lume vasta. Plina de oameni. Plina de caractere.
Ce om ai alege sa ai langa tine?
Am "pe stoc" 9 bucati de suflet. 9 caractere diferite.
Poate ai sa alegi baiatul misterios. Care la o prima vedere nu spune multe, dar pare ca barba lui e plina de secrete. Il poti asocia cu Christian Grey daca esti o fata plina de imaginatie si ai citit acest roman (Fifty Shades of Grey) cu mintea deschisa. Are mereu un zambet larg pe fata. Singurul lui defect este ca nu ramane mult unde e. Nu e genul de om care sa deschida barurile sau sa le inchida. Si nici macar nu vei stii cum sa il abordezi a doua zi.
Mai am pe stoc o domnisoara cu un suflet extraordinar. Priveste-o zambind si ai sa afli unde e bunatatea in aceasta lume. Va fi acolo pentru tine intotdeauna, chiar daca pare mereu ocupata. Stie cum sa devina persoana ta preferata si te va cuceri cu un singur zambet. Asta ca sa nu spun ca are mintea femeii de maine. Femeia care va schimba lumea, atunci cand isi va propune acest lucru. Singurul ei defect este ca se asteapta ca lumea sa fie la fel de buna precum e ea.
In spatele usii numarul trei este probabil cel mai complicat om existent. Nu este cel pe care ai cum sa-l uiti asa usor. Pornind de la faptul ca iti va atrage atentia oriunde veti merge, chiar daca la masa mai sunt inca 30 de persoane (poate prin rasul lui colorat) pana la faptul ca niciodata nu ai sa stii ce e in mintea lui, crede-ma, nu e genul de persoana pe care sa nu o tii minte a doua zi. Si desi pare cea mai indiferenta creatura, e un om extrem de iubitor si devotat. Singurul lui defect e ca ii e teama. Si teama asta l-a facut sa piarda mult.
Si ca tot vorbeam de oameni pe care nu ii uiti asa usor, iti prezint sufletul numarul 4. Ori din pricina inaltimii, sau poate iti va "acorda" si tie privirea de care nu scapa nimeni la prima vedere, domnisoara numarul 4 este cea de care a auzit toata lumea macar in treacat. Pentru ca asta e stilul ei. Sa ma stie toti, dar sa nu ma aiba nimeni. Femeia care se suceste la 180 de grade din secunda in secunda si care intotdeauna va stii cum sa iti continue o idee. Singurul ei defect este ca ii e frica de singuratate. Si asta a facut-o sa ia uneori niste decizii extreme.
Dupa o coafura de "bad-boy goes to Hollywood", imi poti recunoaste exponatul numarul 5. Nu iti pot spune ce prima impresie iti vei face, pentru ca depinde cum vezi tu oamenii. Si nu este macho-man-ul suprem, dar imbracat asa la costum as putea sa il vad defiland pe anumite podiumuri. Nu il vei remarca la o prima vedere, la o masa de treizeci de persoane, dar vei vrea sa ai un astfel de om alaturi. Pentru ca e acolo. La 3 dimineata cand ai o problema sau in miezul zilei cand vrei sa bei o cafea buna. Singurul lui defect e ca nu prea are incredere in fortele proprii. Dar asta se invata pe parcurs.
Cand stii ca ai gasit o femeie suficient de matura? Cand ti-o voi prezenta pe domnisoara numarul 6. Cea care intotdeauna va purta o conversatie plina de tact si va avea cateva replici acide in caz ca ii vei jigni principiile. Nu ai sa o vezi sus pe baruri, dar o sa o vezi impunandu-se temeinic dupa ochelarii ei fumurii. Singurul ei defect este ca viata a invatat-o sa fie dura. Si peste principiile sau tabieturile ei nu trece nimeni!
Si apropo de ochelari, si de un inegalabil stil de imbracaminte, ti-am spus de numarul 7? Are o ironie fina si nu va sta niciodata mai mult decat trebuie, in circumstante nefavorabile. E capabil de o prietenie si de sentimente adevarate, atata timp cat oamenii ii vor demonstra ca merita. A invatat sa aiba incredere in ei atat cat trebuie si sa le ofere exact timpul de care au nevoie. Singurul lui defect este ca, de multe ori, prefera sa fie singur. Si asta fara nicio explicatie in prealabil.
Daca te vei uita bine bine, ai sa vezi ca mai am un suflet... numarul 8 (si aici nu fac aluzie la inaltime). Iar eu peste un om cu un suflet mai mare ca al lui nu am mai dat. E genul de barbat din cei putini care mai exista. Exact aia de care se bat fetele in piept ca il vor atunci cand se vor vedea mirese, dar fug dupa bad-boys intre timp. Omul de care ai nevoie cand nici tu nu stii ce explicatii sa mai dai. Singurul lui defect e ca are prea multa incredere in oameni.
Poate am sa inchei cu el, si nu intentionat, dar numarul 9 are alura aia cu care vrei sa inchei o seara, o poveste sau o viata. "Taticul" - sau, cel care tine lumea in frau - are foarte multe de oferit. Si niciodata nu iti va inflori ceva sau nu iti va ocoli adevarul. Pentru ca daca incepe sa iti spuna verde in fata ce are de spus, inseamna ca te respecta si vrea sa scoata ce e mai bun din tine. Nici nu ai cum sa nu il respecti. Singurul lui defect e ca de multe ori vrea sa impace pe toata lumea. Iar oamenii sunt atat de diferiti...

Am pe stoc 9 bucati de suflet. 9 caractere diferite.
Cu cine vrei sa iti inchei seara?
Tin sa te anunt ca am sa ti-i pun pe toti la un loc. Vei fi numarul 10 printre cei noua. Si te provoc sa descoperi exact despre cine am vorbit, fiecare suflet in parte. Pentru ca ai nevoie de ani sa ii descoperi asa cum ti i-am prezentat eu.

9. Suflete frumoase. Fiecare cu un defect.
Tu pe cine ai alege?

fiftyshadesofpeople

Si cu privirea aia de o-sa-cuceresc-tot-ce-e-posibil, a deschis in sfarsit ochii si a vazut ca dincolo de lumea cunoscuta de ea - o lume mult prea mica pentru un univers plin de posibilitati - exista o infinitate de cultura. O mare de oameni gata sa iubeasca. Sa cunoasca, sa prospere.
Si se gandea - ba chiar a si zis-o la un moment dat: Locul meu nu e aici. E undeva, in alta tara, in alta lume, langa alti oameni. Sufletul meu pereche - infamul - se afla undeva mai departe de lumea pe care eu o cunosc deja. 
Posibilitati, riscuri, alegeri si consecinte. Lungi, vaste decizii de viitor.
Maine am sa iau primul avion spre du-ma-in-lumea-larga si am sa cobor la prima. Si nu-mi iau niciun bagaj. Am sa cunosc zeci de oameni cu bagaje. Nu trebuie sa le care si pe ale mele.

yougotgrowin'uptodo

- Hey, stranger. Mi-a fost dor de tine.
- Depinde în ce sens.
- În sensul bun. Pentru că te-am observat. Acum chiar eşti bine.
- Da.. ştii, chiar sunt bine.
- Sunt mândră de tine. Dar... spune-mi: care e secretul?
- Hah. Ce secret?
- Iubito... ai fost un... trainwreck, ca să zic aşa pentru o perioadă de timp ce deja părea eternitate. Ţi se gravase pe suflet faptul că eşti menită să porţi o cruce pentru tot restul vieţii. Unde ai lăsat-o?
- Crucea? Unde îi era locul.
- Şi deci eşti bine, fără nicio explicaţie?

- ... Sunt bine. Atât ar trebui să ştie lumea despre mine. S. e bine. După mult timp, e chiar bine. Copila din 2010 şi-a luat rămas bun şi a înţeles că locul ei rămâne acolo. Depresiva din 2011 a făcut pace cu sufletul ei şi au pornit împreună spre o altă lume. Petrecăreaţa din 2012 s-a maturizat şi a realizat ce este de fapt important în viaţă. Iar omul complicat din 2013 a crescut. Nu pot să spun că există un secret sau un elixir sau o vrajă magică prin care te transformi în alt om. Nu sunt un alt om. Toate aceste fetiţe şi femei încă fac parte din mine, şi probabil o vor face mereu. Dar de S. din 2014 îmi place de mor!
- Sincer, şi mie. A făcut pace cu trecutul, să înţeleg?
- Femeia din 2014 a înţeles că există lucruri în viaţă pe care nu le poţi schimba, şi, oricât ai încerca, se vor desfăşura în propriul lor mers. A învăţat că există oameni care ţin la tine în modul lor şi tu trebuie să accepţi acest lucru. Că oamenii vin şi pleacă, dar cei care contează cu adevărat vor rămâne mereu. S. din 2014... Nu, Sandra din 2014 a văzut lumea cu bune şi cu rele şi a învăţat să o iubească aşa cum e.
- Iubeşte? Sandra din 2014 iubeşte? Wow, asta da îmbunătăţire.
- Ştii care e chestia? Iubeşte oamenii în felul în care merită să fie iubiţi. Nu poţi condamna zeci de suflete din cauza unuia. Şi, de fapt, poate dacă nu exista acel suflet "alpha", poate tipa cu care vorbeai acum nu exista. O parte din mine oricum va rămâne în posesia primului deţinător. Restul este împărţit alegoric printre oameni frumoşi.
- Tu chiar eşti bine.
- Eu chiar mă trezesc dimineaţa şi iubesc motivul pentru care mă trezesc aşa devreme. Eu chiar am învăţat să ascult şi să accept critici, să las de la mine şi să iubesc. Oameni, obiecte, sentimente efemere. În fiecare zi râd, şi este un balsam pentru suflet nemaipomenit. Încă există oameni care au o parte din mine şi au preferat să se descotorosească de ea, asta nu înseamnă că îi detest. Într-o zi, îşi vor da seama.
Ştii ce? Adorm noaptea cu zâmbetul pe buze. Crede-mă, sunt cea mai bună variantă a mea.
- Dar... nu că vreau să îţi tai entuziasmul... sufletul tău, a ajuns în sfârşit acasă, înapoi la tine?

- Sufletul meu e exact acolo unde trebuie să fie.

Ştii... mă gândeam acum...

Ştii... mă gândeam acum...
Am făcut eu oare două mâini care le ţineau pe ale mele să se transforme în pumni înfipţi în ziduri aspre?
Am făcut eu vreodată doi ochi care mă priveau cu atâta iubire să plângă neîncetat?
Am reuşit vreodată să smulg zâmbete şi să las în urma mea doar buze încleştate?
Am fost eu cea dintâi şi cea de pe urmă? Am fost vreodată piatra de temelie a vreunui suflet?
Am reuşit eu vreodată să smulg un suflet şi să îl arunc pe asfaltul rece, nevrând să mă uit măcar o secundă înapoi? Am smuls urlete şi am zgâriat pereţi de suflet?
Spune-mi... Cum de mă numeşti rece şi fără sentimente când, de fapt, tu ai vrut să mă transformi în ce sunt azi? Cum poţi spune despre mine că sunt o persoană nemiloasă când, de fapt, eu mi-am tot aruncat sufletul în văzduh, sperând să îl prinzi, măcar pe ultima sută de metri de picaj haotic? Cum am devenit eu cea rea când tu şi numai tu ai fost veşnicul spate întors?
Am reuşit eu vreodată să fac pe cineva să se răscolească noaptea în pat, urlând de durerea amintirilor?
Am primit eu sute de mesaje la care nu mă înduram să răspund? Am văzut eu suflete plânse, cerând o altă şansă, la nesfârşit?
Am umilit eu persoane în prezenţa a mii de suflete haine, gata să le devoreze în momente de slăbiciune?
Opreşte-le... Opreşte-le până nu e prea târziu... Opreşte-le până mai reuşeşti să salvezi o bucată de conştient. 
Urlă ! Vreau să te aud cum urli ! Zgârie pereţi până reuşeşti să ajungi la carnea vie, până reuşeşti să îţi atingi propriul suflet. Aruncă obiecte atât de tare, încât, în momentul în care se sparg, cioburile ascuţite să îţi pătrundă în ochi, luându-ţi vederea şi claritatea gândurilor. Rupe fotografii, muşcă-ţi buzele până rămâi fără buze pe chip şi urlă ! Hai, urlă ! Uită-te la spatele meu perfect întors. Uite-mă cum parcurg mii de kilometri şi nu mă uit înapoi. Vei rămâne în faţa casei mele în zadar în noaptea asta. Am dat foc la trecut. Vei plânge, târându-te pe scări fără să îmi auzi paşii venind să te ridice de jos. Crede-mă, nu vei primi niciun mesaj în noaptea asta, şi nici nu îţi voi mai răspunde chemărilor.

Ştii... mă gândeam acum... Sunt numită nemiloasă.

Privirea mea dărâmă bariere şi inhibă personalităţi. Vorbele mele devin ziduri groase, acoperite de sârmă ghimpată. Tonul vocii mele ridică praful din încăperi şi zguduie nămeţi de zăpadă, formând avalanşe puternice de durere îngropată în neant. Crudă, rece şi nepăsătoare. Inabordabilă. Fugi. Fugi de mine când mă vezi. Fugi pentru că, dezastrele naturale nu sunt denumite după femei degeaba. Fugi, pentru că eu sunt acea femeie. Care îţi ridică părul din cap în momentul în care o vezi. Ocoleşte-mi privirea, pentru că te va convinge să îmi intri în joc. Şi din acel moment, eşti un suflet pierdut. Bărbaţii ca tine nu cred în femei din cauza femeilor ca mine.
Bărbaţii ca tine au creat aceste femei. Bărbaţii ca tine merită să fie urcaţi pe cel mai înalt munte şi merită chinuiţi psihic până îşi imploră nemurirea. Femeile ca mine se vor ocupa de asta, îţi promit.

Ştii... mă gândeam acum... Bărbaţii ca tine mi-au răpit tot. 

Psihic, sufleteşte, tot. Ura, demonii mă acompaniază în miez de noapte şi îmi şoptesc cald în ureche. Cu ei adorm, lângă glasurile lor mortificate mă trezesc. Şi mă încălzesc în nopţile pierdute, sub clar de lună amară. Mă consider un demon, asemenea lor. Ceea ce nu ştiam eu, era că, de fapt, mă glorificau. Nu eram un demon. Nu sunt un demon. Sunt cea din cauza cărora au apărut. Sunt stăpâna. Recele absolut. Răul absolut.

Ştii... mă gândeam acum... cred că ţi-am auzit urletul azi-noapte.

She will be loved

Tremurul care ii acapara fiinta nu parea sa se mai opreasca vreodata. Ma poti imbratisa, stii... Dar vorbea cu peretii, inca o data.
Ii privi ochii senini si se intreba cate raspunsuri se aflau acolo. Cate intrebari pierdute in noapte si cate ganduri adunate intr-un fum de tigara. Privindu-l, realiza ca poate descoperi misterele lumii, daca isi propunea subit acest lucru. Minti bolnave acoperite de zambete false si picaturi de vin demisec. Ma gandeam sa te am, intr-o noapte pierduta de toamna. Ma gandeam sa te fac sa imi apartii... din nou. M-a uimit ca stiai ca am aceasta putere dar m-am oprit infam. Ma gandeam sa te las sa te joci cu inima mea, dar cand termini, sa o pui bine, nu sa o arunci. Ma gandeam sa fac din tine idealul meu. Realizez ca ti-ar sta bine in vitrina de pahare, langa amintirile nefaste. Trofeul meu dintr-o seara teribila. Trofeul absolut al femeii care a luptat pentru ce a vrut si a reusit sa dobandeasca.
- La ce te gandesti?
Ma gandeam la absolut. La mine si la tine, la doi copii care au invatat ce e iubirea, dar nu au fost suficient de capabili sa o pastreze. La sentimentul care ne-a speriat si ne-a indepartat. Ma gandeam la noi doi, inconjurati de copii cu zambetul tau. Ma gandesc sa te sarut acum si sa ai convingerea ca noi doi vom invinge in acest univers plicticos. 
- Ma gandeam ca a fost super petrecerea pana la urma, nu?
- Da... Haha, chiar a fost.
Mda... La asta ma gandeam si eu. 
Se intoarse pe o parte si il privi in ochi. Ii dadea o energie de nestapanit. Simtea ca ochii aceia ii invadau trupul si simturile. Simtea ca o putea citi ca o carte deschisa. Se simtea goala si fara niciun scut. Il saruta si simti exact cum trupul ei izbucni intr-o avalansa de sentimente si trairi, ca si cum ar fi fost prima data.
Ma gandesc sa te pastrez. Ma gandesc sa ma lasi sa o fac. Am sa-ti daram barierele si am sa te fac sa te lasi invaluit de ceea ce simti si cu asta sa-ti delimitezi trairile. 
- O sa plec curand...
Stiu asta. De fapt, asta este singurul gand cu care adorm si ma trezesc. Nici de Revelion nu am numarat zilele atat de nelinistita. Si atunci era o oarecare bucurie acum... E o frica teribila. O sa pleci si o sa fie in zadar. Nu pleca...
- Stiu. 7 luni. Stai ceva acolo.
Timp in care ai sa ma uiti iar. Daca nu ma uitasei suficient de mult pana acum. 
- Da... Si sa vedem cum e cu plecatu' asta... S-ar putea sa nu pot sa ma mai intorc.
Nu spune asta. Nu pot. Am renuntat la tine de mii de ori dar ma intorceam intotdeauna. Cat de mare era abisul dintre noi, imi cream un pod si ajungeam intr-un fel inapoi in bratele tale... Nu poti sa ma lasi definitiv. Nu pleca...
- Eh, pana la urma asta e. Eu zic ca o sa te intorci dar ramane de vazut, nu?
- Da...
Unde e biletul ala de avion sa-l rup in mii de bucatele? Unde este biletul meu spre tine? Fa ceva, S. Acum e momentul. Impiedica-l sa plece. FA CEVA !
- Pana in August nu e asa de mult. O sa treaca repede.
Bravo. Poti sa te duci sa te arunci in cap cu aplauzele de rigoare. 
- Stii, Scumpule...
- ?
As vrea sa nu pleci. As vrea sa mai avem o sansa. As vrea sa stii ca sunt aici, ca te astept de atata amar de timp si ca sunt ca un copil mic atunci cand te vad. Vreau sa fim amandoi, vreau sa ... Nu pleca... 
- O sa ne fie dor de tine, cred. Haha.
- Hmm... Mie nu! Haha.
Mie da...