A trecut un abis de timp de cand nu ne-am mai vazut, nu?
Fac ce fac... si ma tragi inapoi.
Sufleteste. Ipotetic.
Am venit. Ma asteptai?
Stii ca da.
Ma dor moalele capului cand ma gandesc la noi. Ma doare sufletul cand ma gandesc la mine. Ma dor nervii cand ma gandesc la tine.
Nici macar nu stiu de ce o mai fac. De ce imi mai frunzareste creierul in calea spre tine. Unde mi-am pierdut sufletul, ai idee? Ce mai face? E bine... cu tine?
Ti-am vazut zambetul acum doua seri. Era metamorfozat in alt ambalaj.
Ti-am auzit tacerea in capatul celalalt al telefonului. Al telefonului altuia. Mi-a vorbit tacerea aia direct in suflet.
Aud parti din tine oriunde intorc capul si vad franturile tale ori de cate ori ciulesc urechile. Ce cliseu.
Am sa ma vindec de tine. M-am vindecat, de fapt. Am cusut cu ata neagra toate spatiile lipsa. Cata risipa de material. Mi-a spus doctorul ca nu va ramane cicatrice mare. E un imbecil, poate sa fie minuscula. O vad eu. Cu ochii mintii. Si e uriasa.
Stii ca mi-au zis ca sunt frumoasa?
Stii ca le-am ras in fata?
Nici n-au idee cat de frumoasa pot fi.
Dimineata, in primele secunde de trezire, cand inca adulmec locul in care ma aflu si sunt complet lipsita de aparare. Cand buzele ating prima gura de cafea, si ochii se deschid usor, usor. Sunt frumoasa atunci cand ma enervez, si din glas imi iese o scapare tremurata de femeie lipsita de slabiciuni. Cand machiajul meu e impecabil si am zambetul fatal in buzunarul stang. Atat de frumoasa cand oboseala imi atinge genele si incerc sa mai fur o ora din intunecimea noptii.
N-au vazut inca frumusetea mea cruda. Si totusi, m-au numit frumoasa.
Aroganta? E normal. Esti arogant cand stii ce poti. Esti extrem de arogant cand stii ca ai plecat spre un razboi pe care il vei castiga. Fara riscuri, fara pierderi. Nu ai ce sa pierzi cand pleci inarmata pana in gat. Si fara nicio slabiciune la vedere. Desi, dai dovada de o multime.
Nu ai cum sa pierzi cand singura ta slabiciune e ingropata adanc in sufletul tau cusut cu ata neagra.
Sigur ai grija de el, da? Sunt hiene aici, care abia asteapta sa puna mana pe el. Nu spune nimanui ca e acolo, si, sub nicio forma nu il incredinta in maini nestiutoare.
Intinde-ti tu mana spre cer. Am intins-o si eu. Acolo.
Atunci.
Nu uita. Acolo. Atunci.
