2+2

2 luni si 2 saptamani. Atat mi-a luat sa ma despart de 27 de ani de viata. De absolut tot ce stiam si de tot ce era familiar. De o viata traita frumos. Greu.. Cu suisuri si coborasuri. 27 de ani dupa care m-am decis sa renasc. Intr-o lume in care nu imi stie nimeni numele sau zambetul. O lume care nu mi-a vazut lacrimile sau umerii impovarati. O lume care acum imi cunoaste rasul si ochii. Doua luni si doua saptamani mi-au luat sa renasc. Sau sa ajung aici.
2 luni si 2 saptamani mi-au luat sa incep sa adaug oameni noi in suflet. Sa incep sa numesc alti oameni prieteni. Sa ma destainui intr-o limba total diferita de cea cu care imi spun povestea de atata amar de vreme. Doua luni si doua saptamani mi-au luat sa primesc zambete si complimente. Sa creez prietenii si sa las alti oameni sa ma strige pe nume. Sa visez chipuri noi si sa fac planuri de viitor cu ele. Sau sa ajung cu ei, aici.
2 luni si 2 saptamani mi-au luat sa.. sa adaug la lista de pacate. Sa scriu un alt nume pe crucea ce o port in spate si pentru care platesc cu rate grele. Cu dobanzi imense. Doua luni si doua saptamani mi-a luat sa mai frang un zambet. Sa mai ingreunez o inima. Sa vad un om ca zambeste pentru mine si din acelasi motiv sa ii iau zambetul de pe fata pentru o lung
a perioada de timp. Doua luni si doua saptamani mi-au luat sa imi reamintesc ca sufletul meu e la fel de rece ca iarna asta. Si ca.. ii blamam pe altii degeaba. Si ca imi merit tatuajul de pe ceafa. 27 de ani, doua luni si doua saptamani mi-au luat sa aud: "Esti prima femeie, si sper sa fii ultima, careia o sa ii spun: imi pare rau. Imi pare rau ca m-am indragostit de tine. Imi pare rau ca m-ai sfasiat. Nu as vrea niciodata sa te ranesc."
Doua luni si doua saptamani mi-au luat sa realizez ca oriunde m-as duce, orice viata as incepe.. Oricat as trasa alt zambet imaculat pe buze, sau oricat as fugi de trecut, el are ceva ce eu nu mai am: sufletul meu.