#atatdesimplu

Stii...

                               ... imi pare rau.

Pentru noptile alea in care eram de neinteles. Cand ochii mei spuneau "vino langa mine", iar din buze imi iesea un "te urasc". Noptile alea ne-au definit. Pe mine ca om, pe tine ca suflet. Alea au ramas din noi.

Pentru miile de seri in care se puteau spune mai multe. Acaparati de orgolii si aroganta, am preferat sa ne lovim de sute de ori. Pana am picat. Fiecare intr-o repriza. Si s-a terminat egalitate. Niciunul nu a castigat nimic. Desi ne consideram campioni atunci.
Imi pare rau ca n-am fost acolo cand trebuia sa fiu si imi pare rau ca nu esti aici, cand ar trebui sa fii. Nici macar nu ne despart mii de km, ci milioane de cuvinte. Uneori stam unul langa altul si parem niste straini.
Imi pare rau ca m-am schimbat, imi pare rau ca m-ai schimbat. Ca nu am vazut alta cale spre noi. Am ramas invalida dupa jocul tau ciudat si tu ai devenit orb fara sanse de a mai vedea sufletul meu vreodata. Imi pare rau ca ne-au disparut culorile.
Stii, ne-a disparut aura.
Mi-o aduci inapoi?

Imi pare rau ca au trecut anii peste noi. Ca au ramas povesti, spuse la o cafea tarzie si un ultim fum de tigara. O sa scap de viciile astea, ai sa vezi. De tine si de naivitatea mea, in caz ca nu stii la ce ma refer. Celelalte ma intregesc.
Imi pare rau ca imi joc viata ca pe un joc de noroc. Alba/neagra, sau rosie/neagra, cum preferi. Mi-am transformat trecutul intr-o umbra proasta a ce puteam sa fiu.
Imi pare rau ca ... ok, o spun. Imi pare rau ca nu te mai iubesc. Ca nu mai esti cine speram ca vei fi peste 50 de ani si ca nu-mi mai doresc sa stiu cine vei fi atunci.
Mi-am inghitit suflarea odata cu ultimul pahar de Aperol, si, ghici ce, am aratat bine facand-o.
Am gustul diminetilor pe limba si urme de machiaj pe fata. Mi-am intins rujul in prea multe incercari de a face buzele pe care ti le doreai.

Buna. Sunt Sandra. Trebuia sa am 30 de ani, dar fostul mi-a mancat 5 ani din viata.
Nu. E prea mainstream.
Buna. Sunt o Sandra. O versiune de Sandra. 20.16. Ar trebui sa am 18 ani. Sa mai incerc odata.
Nu. Melodramatic.
Buna. Sunt Sandra.
Ba, nu.
Stii ce?
Nu e buna. Si nici Sandra nu mai e.
25? Taci.
Suna bine.
Imi pare rau ca suna asa bine. Si nu esti aici sa auzi.