vineri, 23 noiembrie 2012

Make sure it's worth watching.

Apare la un moment dat intrebarea: Daca ar fi sa spui ce ti-a placut cel mai mult in viata, ce ai spune?
Si raspunsurile variaza.
Ai putea sa arati un rasarit de soare, intr-o dimineata mult prea tardiva, in care toate faptele au fost deja consumate si amintirile se inghesuie in mintea ta sa iti arate care isi doreste suprematia. Dimineata in care toate s-au spus si nimic nu este regretat. Zorii acelei zi in care astepti poate un deznodamant in loc sa astepti regretele apuse de demult.
In schimb, ai putea sa iti incolacesti bratele in jurul persoanei care te-a facut sa fii ce esti astazi. Motivul tau de a te trezi dimineata si singurul om care te vrea langa el... cu bune si rele.
Ai putea scoate de la naftalina albumul de amintiri, aratand poate acea poza care inseamna mai mult decat mii de cuvinte.
Eu? Personal pot spune ca mi-a placut viata pentru ca am stiut cum si cand sa o traiesc. Alaturi de cine si poate in afara de...
Singurul lucru care conteaza cu adevarat este amprenta pe care o lasam asupra lumii. Pentru ca, in afara de asta, nu stiu ce mai este suficient de important. Oamenii nu vor tine minte ce geanta ai avut la ultimul eveniment sau cat de bine iti statea cu rochia aceea de care esti atat de mandra. Oamenii vor uita cadoul primit intr-o seara tarzie sau trandafirul lasat pe etajera.
Dar, crede-ma pe cuvant, oamenii nu vor uita niciodata cat i-ai facut sa rada, cum ai fost acolo cand nimeni nu era suficient de puternic sau ce ai spus in momentele in care cuvintele erau singurul lucru care mai conta. Daaa... ce ai spus. Pentru ca ar fi atat de usor sa putem sterge cu buretele cuvintele aruncate mult prea insipid in momentele in care tu lasasei sa iasa la lumina persoana aceea de care nu esti prea mandra.
Am o colectie impresionanta de persoane.
Ce colectie mai e si asta? De timbre, capace de diferite culori sau de reviste am auzit. Dar colectie de oameni?
Da... o colectie superba de oameni... frumosi. De oameni in care am investit. Nu, nu bani sau lucruri materiale. Am investit sufletul. Am dat putin de la mine. Putin cate putin.
Stiu ca tot insist asupra ideii de a investi in oameni. Dar poate ca este la fel de important ca si trezitul de dimineata.
Si totusi nimeni nu poseda pe nimeni. Nu. Dar fiecare detine ceva de la celalalt. O parte din suflet. Iar atunci cand esti una din persoanele care are o astfel de parte, atunci poti spune cu adevarat ca ai trait. A detine o parte de suflet este o calitate suprema.
Eu? Poate detin parti de suflet si nu stiu. Tot ceea ce stiu e ca sufletul meu este impartit intr-un mod alegoric intre oamenii aceia frumosi.
Bun, deci ce ti-a placut cel mai mult la aceasta viata?


Hmm... oamenii din ea.

joi, 15 noiembrie 2012

!gnortseblliwi

Stii ca ma gandeam mai devreme ca poate sunt prea dificila.
Si prea buna?! La suflet, daca mi se permite.
Ai simtit vreodata singuratatea? Ai gustat din ea? Si zici ca ti-a placut? Hmm.. Asa credeam si eu.
Poate ca, mai devreme sau mai tarziu, o sa avem toti acel happy-end. Sau poate fiecare are end-ul lui, nu neaparat happy. Sa zicem ca e mai bine sa fie un end in viata fiecaruia, asa.. ca sa supravietuim furtunilor. Gandindu-ne ca mai e putin si vine end-ul mult asteptat. M-am murdarit la gura de engleza? Scuzati-mi multilingivistica. Sunt internationala, nu?! :]
Orice fraza are punct. Orice fraza cu punct si virgula te lasa sa astepti o continuare, orice semn de intrebare e in plus si orice semn de exclamare indica o tonalitate ridicata. Deci orice fraza are un punct. Unul, nu trei. Pentru stabilitatea mentala a oricarui individ capabil sa mentina un stil de viata sanatos, orice fraza are un punct.
Stii cum e cel mai bine sa iti termini orice zi? Cu un zambet. Sau asa zic ei. Aia mai experimentati. Trecutii-prin-viata, cum imi place mie sa ii numesc. Ma, teoria e buna. Cu practica stam putin mai prost dar recuperam. Hai ca incerc eu azi si va anunt cum si daca functioneaza. Imi permit sa ma distantez putin de atitudinea mea atot-proclamata badass si sa fac si acest sacrificiu. Ca de... Eu sunt aia care se sacrifica, nu?! Martira... Mvai, ce aberatii pot sa insir. Puuunct?! Mhm.
Ati observat si voi cum am observat si eu caaa.. Postez cam rar. Nu am scuze, asa ca nu am sa ma chinui sa inventez. Si probabil daca ma tot laud ca sunt sincera, hai macar sa fiu. Nu promit ca o sa se schimbe situatia pentru ca ma cunosc... Si avand in vedere ca ma cunosc, prefer sa ma dezamagesc in general doar pe mine si nu pe altii. O atitudine gresita de la bun inceput. Stiu.
In viata trebuie sa incerci sa iti atingi cea mai buna versiune a ta. Si cand spun sa incerci, ma refer sa si reusesti. Investeste in tine, faci cea mai buna afacere posibila, iti promit. Risc de faliment?! 0! =)
Ai cel putin o persoana in momentul asta de care iti este un dor execrabil. Ai cel putin o persoana care ai vrea sa fie acum langa tine. Te gandesti la minim o persoana si... ghici ce? S-ar putea sa te fi gandit la aceeasi persoana in toate cele mentionate mai sus. Nu lasa orgoliul sau vremea sa iti pericliteze sanatatea mentala. Lupta pentru ce vrei. Va merita intotdeauna.

Am insirat aici aberatii? Nu. Analizeaza-le cu maaare atentie si cauta mesajul meu. Daca merita, iti multumesc. Daca nu.. am sa mai incerc.
Si stii de ce?
Eu inca n-am dat faliment.