Ma uitam mai devreme pe posturile mai vechi si am realizat ca promisesem anul trecut ca nu voi mai lasa garda jos. Promisesem ca nu ii voi mai permite inimii mele sa sufere...
Nu stiu cum sa va spun sau sa va explic ce e in sufletul meu. Nu se poate descrie. E sfasiat, e rece, e dezamagit.
Iubire... Dragoste...
"Suflete pereche", "nu am mai iubit pe nimeni in viata mea asa", "vreau sa fii mama copiilor mei", "noi o sa murim impreuna", "nu pot fara tine", "am promis ca nu renuntam indiferent de situatie", "trecem peste orice impreuna", "m-ai invatat sa iubesc"... Si lista continua.
Sunt fraze. Cuvinte. Care inseamna extraordinar de mult. Care dor si acum. Care o sa doara mereu.
Ai renuntat, iar pentru asta te voi invinui mereu.
Ai renuntat la noi, m-ai lasat singura. Si imi promisesei...
E greu, nu stie nimeni ce am in suflet, nu stiu nici eu uneori de unde am puterea sa zambesc.
Ai inceput o noua viata. Nu mi-ai dat voie sa fiu eu langa tine mereu.
Vei fi mereu "baiatul ala".
Ma doare.
