miercuri, 8 noiembrie 2017

#opţiuni

"Do you ever wish you could hear the sirens of the ambulance, wake up in the emergency room, and hear the doctor say "she isn't going to make it", just so you could find out, who really cares for you?"

Şi cam la asta se rezumă totul în viaţă.
La oamenii de lângă tine. La alegerile pe care le faci în viaţă.
La părinţii tăi cu privirile calde, care întotdeauna te-au sfătuit de bine, chiar dacă uneori nu erai de acord cu ei. La dojana mamei atunci când te vedea îndreptându-te în direcţia greşită. La privirea plină de căldură a tatei când spunea că din toate realizările lui, de tine e cel mai mândru. La glumele lipsite de sens ale fratelui când încerca să îţi arate că viaţa chiar e frumoasă dacă ştii cum să o trăieşti.
La oamenii cu care nu împarţi acelaşi sânge, dar cu timpul, au devenit familie. La prietenele tale care întotdeauna sunt acolo când vine vorba de tine. Chit că trebuie să "îţi bage minţile în cap", să râdeţi împreună sau să cotonogiţi persoana care i-a greşit uneia din voi. La prietenii care te-au învăţat tot ce ştiu ei despre viaţă, din punctul în care sunt ei, încercând să te împiedice să faci greşelile pe care, probabil, ei le-au făcut deja. La oamenii pe care îi suni şi în mijlocul unei zile aglomerate, şi în miezul unei nopţi singuratice, şi care întotdeauna ţi-au deschis uşa.
La cel care te ia în braţe şi te face să te simţi acasă. La binele la care nu sperai şi grija pe care nu credeai că o vei primi de la un suflet pereche. La gesturile ridicole şi glumele tâmpite la care râdeţi doar voi doi, şi la lucrurile pe care vi le-aţi jurat. La fericirea din privirea unui singur om, care face cât orice.

Cu astea rămânem. Astea ne ţin în braţe noaptea. Nu hainele. Nu lucrurile materiale. Nu contul din bancă. Nu, nu, nu. 
Ştii ce te va bucura mai mult decât maşina aia la care visezi? O iubire adevărată.
Ştii ce te-ar bucura mai mult decât hainele alea de fiţe? Un prieten adevărat.
Şi lista continuă. Ştii cât o să te bucure lucrurile materiale? O zi. O oră. O lună. Un an, poftim.
Ştii cât te bucură o persoană care e trup şi suflet alături de tine? O viaţă.
Moda se schimbă, lucrurile sunt în mişcare, azi e mişto ceva, mâine ceva-ul ăla e demodat. Şi e mişto altceva.
Prietena ta cea mai bună e mişto o viaţă. Pentru că e acolo, pentru că te iubeşte şi pentru că, pentru ea, altcineva mai mişto ca tine nu apare mâine. Să-ţi mai zic de sufletul pereche? Să-ţi mai zic că suntem aproape 8 miliarde de oameni în lume şi mai mult de jumătate din noi nu au întâlnit iubirea adevărată? Că ne mulţumim cu puţin dând vina pe filme pentru aşteptările mari pe care le avem? Să-ţi mai zic că, dacă citeşti asta, şi îţi ţii în braţe dragostea vieţii tale, te invidiez şi sunt şi mândră de tine în acelaşi timp? Ştii de ce? Că e greu. E greu să-ţi găseşti jumătatea aia lipsă într-o mare de oameni care-ţi fură ochii şi îţi vând iluzii la colţul străzii. E greu să ai puterea să lupţi şi să investeşti în construirea unui sentiment autentic. Unei relaţii de 10. Şi nu, nu lua cuvântul "a investi" în mod material. Să investeşti nervi. Răbdare. Dragoste. E mult mai greu decât să investeşti bani, crede-mă.

Renunţaţi să fugiţi după material. Fugiţi după real. După ceea ce vă face inima să bată mai tare. După ceva-ul ăla care vă pune pe gânduri. După voi, înşivă, deghizaţi în alt ambalaj.

Fugiţi după fericire. 
E al dracului de greu de găsit în ziua de azi. Şi al dracului de importantă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu