Promisiunile sunt facute sa fie incalcate. Mai devreme sau mai tarziu. Si nu, asta nu o spune un pesimist. Asta o spune un om realist. Trecut prin suficiente incercari si promisiuni incat stie mai bine decat sa se increada in alt basm.
Nu sunt deprimata, doar ca mi-e dor... Sau poate sunt in perioada aia in care incep sa regret.
Si de ce pierdem persoane? Si de ce preferam sa le lasam pierdute? Din orgoliu, remuscari, ura de moment, nevazand probabil un viitor sau pur si simplu nervii de moment. Si bine zis, de moment.
Am invatat, de-a lungul anilor si experientelor ca ar trebui sa te gandesti de doua ori inainte sa spui ceva [stiu, tot repet chestia asta in postarile mele], dar stiti cat ajuta? Pentru ca, de cele mai multe ori, maine ai sa regreti nervii de azi. Maine ai sa regreti vorbele spuse azi. Cand toate ti s-au parut trecute de limita paharului, oricat de mare ar fi el.
Si totusi... ai o persoana. La sfarsitul zilei ai o persoana. Pe care te poti baza. Care o simti aproape chiar daca e departe. Care stii ca este acolo pentru tine indiferent de situatie. Ai minim o astfel de persoana, deci considera-te norocos. Nu multi au acest privilegiu. Si astea sunt lucrurile frumoase din viata.
Eu? Am suficiente persoane de genul asta. Si le multumesc. Pentru ca sunt o persoana dificila. Si cu care mentii greu o prietenie sanatoasa. Sunt... Cum era? Pustiita? Nu, sunt dificila. Complicata. Si totusi am astfel de persoane langa mine. Si, am zis persoane, nu persoana.
For better or for worse... I got them. Si datorita unor astfel de persoane sunt ceea ce sunt astazi. Si sunt mandra de mine. Dar sunt si mai mandra de ei.
A place to crash, I got you
No need to ask, I got you.
