marți, 23 decembrie 2014

run

- Ma... atrage. N-am cum sa o las. Trebuie sa vad ce ii poate pielea.
- Saracul. Ai sa regreti.
- Ce am de regretat? E o tipa normala. Recunosc, are ceva al ei, dar ... atat.
- Normala? Mai vorbim.


[...]

- ... trebuia sa... ma... previi cumva.
- Am incercat.
- N-ai zis nimic de genul!
- Ti-am spus ca ai sa regreti.
- Cum poate dormi noaptea? Nu e ok sa fii asa. Ea... are suflet?
- Nu. E cel mai mare cosmar al tau. Stii care e partea proasta? Ca de cate ori te va cauta, vei raspunde la apel.
- Da' ce... eu sunt prost?
- Nu e vorba de prostie. E vorba de ce poate ea sa faca. Diavolul a imbracat haine de femeie astazi si a iesit prin parc sa se plimbe. Eu unul ii multumesc cui e responsabil pentru norocul meu, ca am avut sansa sa o cunosc ca prieten. Si sa vad cum ii lucreaza rotitele din exterior.

Nu va fi genul de care sa iti aduci aminte cu placere. Ea nu e o amintire placuta. E o tornada imbracata in rochita cu flori. Si "acel ceva" de care spuneai... aia e problema. Cu aia te agata de nu mai poti sa iesi din momeala. Si nu o face intentionat. Ea nu a iesit niciodata la pescuit. Ea doar trece prin fata lacului. Si pestii sar. Halucinant e faptul ca ii arunca inapoi, dar eu pesti asa ambitiosi sa devina saramura n-am mai vazut. Si nu pot sa zic ca e rea, e prietena mea, stiu ca e capabila de sentimente sau de lucruri bune, doar ca... in viata de cele mai multe ori trebuie sa alegi. Drumul pe care mergi si persoana care vrei sa devii. Ea a ales sa iasa in evidenta. Si ca sa iesi in evidenta, nu trebuie sa fii fetita cu care te-ai plimbat o data de mana prin parc. Sau cea care a plans dupa tine nopti intregi. Ca sa iesi in evidenta, lumea trebuie sa se intrebe in permanenta ce faci, sa isi doreasca sa stie sau sa aiba mai mult. Oamenii lui 2014 sunt satui de obisnuit. Si intotdeauna vor abandona ceea ce pot avea usor. Are o slabiciune, sa stii.
- Si-mi vei spune despre ce e vorba! Trebuie sa o lovesc cumva inapoi.
- N-ai sa reusesti. Pentru ca vei lovi tot o stanca. Slabiciunea ei e ancorata in caracterul propriu. Slabiciunea ei are radacinile bine infipte in radacinile ei. Si chiar daca vei crede vreodata ca ai reusit, cineva va rade pe fundal la incercarea ta dramatica.
- A, si atunci, hai sa o lasam asa, nu?
- Ia vezi... poti sa o lasi?