Sau, aşa cum ar spune prietenele mele "te-ai trezit în starea ta naturală".
Băi, eu nu înţeleg o chestie, mă jur.
Având în vedere că trăim în secolul vitezei, al informaţiei, că eşti liberă să faci ce vrei tu, când vrei tu, de ce alegi să fii proastă?
Da, proastă, vorbesc cu femeile, de data asta. Bine.. femei e mult spus.
În ce moment al existenţei tale stupide ai hotărât tu că e mai bine să te plafonezi?
În ce zi te-ai trezit şi-ai zis: Bă, gata, de azi tind spre retardism şi las capul plecat.
Voi chiar nu pricepeţi că frumuseţea e trecătoare? Chiar nu vă ajută cenuşa aia din cap să realizaţi că bărbaţii ăia adevăraţi nu caută femei modificate într-un salon în care se plăteşte transformarea în plastic?
Spuneţi-mi şi mie, după ce cuceriţi bărbatul ăla adevărat, după ce păcăliţi o seară în oraş cu zâmbetul ăla tâmp (dar perfect), ce urmează? Când s-o trezi ăla dimineaţa şi o vrea să aibă o discuţie cu perfecţiunea din voi, cum o mai daţi cotită? Sau aveţi senzaţia că bărbaţii îşi doresc din suflet să discute despre unghii false şi silicoane, dar încă nu au găsit femeia potrivită?
Nu le ţin partea, jur că am dat în viaţă peste nişte specimene de aş fi tins şi eu spre retardism.
Băi dar am pretenţii de la "surorile" mele.
Am fost feministă o viaţă întreagă. Şi nu, feminism nu înseamnă că te îmbraci în roz şi ţii cu femeile orice ar fi. Feminism înseamnă că eşti de părere că femeile sunt la acelaşi nivel cu bărbaţii. Că posedă aceleaşi drepturi. Deşi, nu ştiu de ce mai există această gândire în vremurile noastre, pentru că asta deja nu mai e un subiect tabu. E o chestie normală. Ba chiar, aşa cum s-a demonstrat şi ştiinţific, se pare că suntem chiar puţin mai sus. Dar asta rămâne între noi.
Cum mă să te mulţumeşti cu o sticlă de vin, într-un club în care se promovează prostituţia şi vânzarea de carne vie la kilogram, să ţi-o pună ăla în toate poziţiile posibile ca răsplată că nu te-a lăsat să stai ca leşinata toată seara pe o sticlă de apă, şi să mai fii şi mândră de treaba asta?
Cum să ajungi ca femeie să vrei să bifezi cât mai mulţi bărbaţi, dar nu d-ăia de duzină, vedete, şi să te consideri şmecheră? Cum mama mă-sii am ajuns în halul ăsta?
Fetelor, investiţi în creier. Nu vă costă nimic, şi vă aduce mai multe beneficii pe termen lung decât decolteul ăla pe care îl împărţiţi cu încă zece mii de individe care consideră că dacă dai din buci suficient de agresiv, pui mâna pe fraier. Pui mâna pe el, nu zic nu. O noapte. Două. Trei, dacă eşti ţiplă. Dar atât. Bărbaţii adevăraţi nu se însoară cu păpuşi gonflabile. Atenţie, am zis bărbaţii adevăraţi. Adică ăia care sunt mişto şi la exterior şi pe interior. Adică ăia care ajung undeva în viaţă. Nu maimuţoii ăia care trag la sală la fel de des pe cât vă faceţi voi piţiponceli în oglinda din baie şi au senzaţia că dacă flexezi bicepşii suficient de tare, pică orice gâscă. Ăia sunt la fel de proşti ca voi. În primul rând pentru că n-au nici ei nimic în cap, şi în al doilea rând pentru că vă iau pe voi de bune.
Nu critic din postura în care aş putea spune că sunt o femeie perfectă. Departe de mine ideea asta. Sincer, nici statutul de femeie nu cred că l-am atins încă. Pentru că nu, dacă nu-ţi atârnă nimic între picioare, nu e suficient să te numeşti femeie. Trebuie să munceşti puţin. La atitudine, la eleganţă, la CREIER.
Fiţi femei, vă rog. De cârpe e plină lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu