My beloved... congrats!

"O priveam deseori pe S. si ma gandeam cum poate fi atat de fericita. Dupa toate cate au fost, dupa destul de multe si suficient de putine. Imi doream, superficial, sa pot vedea lumea prin ochii ei. I-am vazut si durerea din ochi, oftatul motivat de oboseala si zambetul ala fals care trecea drept valabil atunci cand toata lumea era infima si nepasatoare. Ma intrebam cata iubire zace in sufletul ei si cate poate ierta.
Cred ca totusi nu-l cunoasteti pe A., sau, intr-o masura imperceptibila, pe cel pe care domnisoara S. il numeste Scumpule, de este atat de criticat. Da, are partea lui de vina, dar pe el l-ati privit vreodata in ochi? Ati observat cata durere exista? A iubit-o mult, de fapt, nu stiu sa fi intalnit doua persoane care sa se iubeasca mai mult. Poate ca vremea lor va veni candva, sau poate au fost prea atunci ca sa poata fi candva.
Sunt curioasa cum li se va termina povestea. Sunt increzatoare si suficient de tematoare, in acelasi timp.
Sunt genul de oameni carora nu le poti ghici viitorul. Bonnie & Clyde - cum v-ati numit atunci, sau poate ceva mult mai complex. 
Sigur, nu poate. Sigur vor face parte unul din viata celuilalt mereu. Iar daca nu, numiti-ma nebuna. Pledez in fata unei povesti care bate box-office-ul, ingenuncheaza viata si te face sa vrei sa continui.

S. si A. ... Va multumim."

Lav stori

Ma intrebai, cand ti-am intalnit ochii, daca te voi uita vreodata.
Ma intrebam daca esti atat de nesigur incat vrei un raspuns.
Iti fereai privirea de ochii mei ori de cate ori aveai ocazia.
Si ma intrebam ce te face sa crezi ca pot fi evitata.
M-am indragostit de tine de nenumarate ori si te-am iubit cam cat ar putea iubi un pamantean.
Te priveam ca pe motivul meu de a deschide ochii dimineata, iar tu ma numeai dorinta ta de a fi mai bun.
De cele mai multe ori am reusit sa ne sincronizam bataile inimii si ma gandeam cati ani ti-ar lua sa ma uiti.
Aveai o anumita gelozie catre toate persoanele cu care intram in contact, desi stiai ca inima mea iti apartine.
Spuneai ca asa esti tu, cand eu stiam ca de fapt vrei doar asigurari.
Te numesc cel mai bun lucru care mi s-a intamplat, iar tu... ai disparut.
Cred ca bataile inimii ti-au ramas pe banca noastra.
Ochii aia, in care imi vedeam viitorul, ei si-au lasat privirile pe pervazul camerei mele.
Cuvintele frumoase le-am lasat in camera acelei pensiuni, de pe faimosul Costinesti, in ziua in care toate erau prea multe si deloc isi atinsese ultima suflare.
Zambetele si rasetele, cauta-le in arhiva convorbirilor nesfarsite de pe internet, iar lacrimile... nu le vei mai gasi oricum, deci nu mai are rost.
Sufletul meu... il vreau inapoi.
Ultima data stiu ca era la tine.
Daca il gasesti, te rog, am nevoie de el.

Oricum cred ca il vei pastra, si pe buna dreptate, ti-a apartinut mereu.

B-B-By

Si poate ca de fapt nu-mi trebuia discutia pe care o doream atat de mult ci un simplu gest care sa ma lamureasca. Si mi l-ai oferit. Numai faptul ca ai plecat asa, fara nicio remuscare, fara vreo privire sau un ramas-bun, mi-a dovedit mie multe. Mi-a deschis ochii pentru o ultima data. Drum bun ti-am dorit deja, sedere placuta inca nu. Chiar as vrea sa iti fie atat de placuta incat sa te hotarasti sa ramai acolo. Si asta fara niciun regret.
Sper ca in momentul in care ai pus piciorul in avion ai luat cu tine chiar toate bagajele. Adica si plimbarile noastre, ideile nocturne, pozele, zambetele, certurile, declaratiile fara fond si privirile ingreunate. Sper sa fi luat cu tine absolut tot ce te mai lega de mine. Pentru ca eu ti-am trimis tot. Ramai tu cu toate, eu nu mai vreau nimic care sa-mi aminteasca de tine.
Ti-am spus ca nu ma vei mai vedea, nu m-am referit la sensul propriu al cuvantului. Cand vei reveni vei gasi o cu totul alta persoana. Ti-am dat-o tie pe S., cea fara siguranta de sine, cea care se pierdea doar cand o priveai sau care sarea imediat in ajutor la primul apel.

Si stii cand vei regreta faptul ca n-ai pastrat-o? In momentul in care te vei simti singur, dar singur la modul suprem. In momentul in care telefonul tau nu va mai suna, pe ecran aparand ":x", sau cand ma vei vedea zambind pentru altcineva.
Si, desi au fost nenumarate amintiri frumoase, cele urate le surclaseaza, si din cauza asta renunt la toate.
Iti vei aduce aminte intr-o zi ca a existat o tipa bruneta... La etajul 2, in vestitul cartier in care ai crescut si tu. Era cat de cat cunoscuta, si asta numai pentru ca ii placea sa fie in centrul atentiei. Ati fost foarte buni prieteni o buna bucata de vreme, te-a iubit o mare parte din viata ei. Si trist e faptul ca ar fi facut orice doar ca sa te vada fericit. Nu avea nevoie decat de tine, langa ea. O vei mai vedea in viata, dar niciodata nu va mai fi acolo cand te vei uita in locul de langa tine si nu o vei mai auzi spunandu-ti vorbe pe care numai tu le auzeai de la ea. Iti vei aduce aminte de ea ca fata careia i-ai frant inima cand ai decis sa iti separi drumul de al ei. Cea care a incercat cand toate erau trecute de vremea lor si care a acceptat suficiente incat sa poata primi vreun premiu, daca ar fi existat asa ceva.
Nu te condamn, ea isi va aduce aminte de tine mereu.
Dar nu iti garantez ca va zambi atunci cand chipul tau ii va aparea in minte.
Ai gresit, scumpule. Dar de asta nu iti vei da seama acum. Asta vei realiza mai tarziu.
Problema este ca mai tarziu va deveni prea tarziu.