E una din zilele alea.
In care scriu aici pentru tine.
Sau pentru el.
Pentru mine sau pentru noi.
Pentru voi sau pentru nimeni.
E una din zilele alea cand frigul de afara paleste in comparatie cu ungherele sufletului meu. Una din zilele alea cand inving demonii. Sau castiga vidul din spatele pupilelor incetosate.
Ai castigat lupta? Cu tine. Cu noi. Ai castigat lupta cu imposibilul?
Ti-ai recastigat zambetul? Unde l-ai lasat ultima oara? Eu l-am vazut in coltul gurii, cand mi-ai intors spatele a mia oara. Nu era al tau. Era zambetul imprumutat ce il porti ca o cruce mult prea grea pentru sufletul tau.
Caaaare suflet?! Urasc sintagma asta. Am strigat de mii de ori: "Ma doare sufletul!" - si mi s-a raspuns cu o uimire: care suflet. Ce impozant. Ce cuvinte mari. Nu e vina mea ca au fost prea mici. Prea scunzi pentru o priveliste atat de grandioasa. Care suflet. Mi s-a spus ca fluturii traiesc doar o zi pe pamant si am senzatia ca sunt singurii care m-ar putea intelege. Am murit atatea zile pentru a reinvia urmatoarele. Si atunci cum, care suflet? Cum poti mentine in viata ceva atat de fragil intr-o lume atat de .. Falsa? Nu. Nu e falsa. E doar rece. Si afara e rece, ti-am zis?
Am ridicat temperatura in termostat si cu cat apasam pe plus, cu atat imi era mai frig. Si atunci am realizat ca datorez scuze. Iarna asta nu a venit mai repede, doar m-a rugat cineva sa imi deschid sufletul. Poti sa pui mii de geci pe tine, frigul e incarnat in piele.
Iti scriu pentru ca .. am plecat. Fara ramas bun. Iti scriu pentru ca m-am regasit, cu tot cu zilele astea posomorate.
Diploma ta de fugar olimpic e la mine. Ai fugit de bine si acum iti straluceste coronita pe cap si tu vrei intuneric. Nu ai cum sa ceri ploaie si apoi sa plangi cand o primesti. Nu mai promite azi, mai bine fa direct maine.
M-am regasit, ti-am zis?
Am fugit si eu si m-am regasit. Dar eu fugeam de ei. Fugeam de monoton, de gri. Fugeam de tot ce ma transformase in ceea ce jurasem sa nu mai fiu. Am fugit de palid, de cearcane si gol. Am fugit de eticheta, trecut si nimicuri. Am fugit si m-am regasit. Cand a decolat blestematul de avion, mi-a decolat si piatra de pe suflet.
Am zambit azi-dimineata la nenorocita asta de vreme tomnatica pentru ca imi reamintea unde sunt. Am zambit la ploaie. Cand ai facut asta ultima data?
Tu, copil neinteles.. tu cauta. Raspunsurile, sufletul, onoarea. Cauta-ti drumul, destinul si mandria. Cauta-ti copilul din tine si intreaba-l ce idealuri avea. Intreaba-l daca e mandru de tine acum. Intreaba-l ce sfat si-ar da intr-un colaps total.
Azi am scris aici. Pentru tine, mine, noi, el, ei. Azi am scris aici cu zambetul pe buze.
Uite. Iti las asta.
https://youtu.be/oS92xfJn2c0
Si zambetul meu.
