Going ... worse.

Nu e bine deloc. Am ajuns in Bucuresti, si chestia asta de obicei ma ajuta. De data asta nu.
Intru la detox. Promit ca, de maine voi incepe sa ma abtin. Sau macar sper sa pot. Ma doare rau, deja nu mai pot continua asa. Da, mi se inmoaie picioarele de fiecare data cand te vad. Si da, ma balbai cand esti langa mine. Vanez locul de langa tine mereu si esti subiectul meu preferat de discutie. Nu mai e normal, dupa 3 luni. Mi-e frica sa nu ajung pe scaunul ala lung, intinsa si sa fiu intrebata: cum te simti? Mi-e frica de omul ala care crede si vrea sa poata sa ma "vindece". Psiholog, da. Refuz sa cred ca trebuie sa ajung in stadiul ala.
Rau nu cred ca arat. Capul ma duce si consider ca sunt o prietena buna. Financiar nu ma plang si am o familie si niste prieteni pe care si i-ar dori oricine. Si totusi, imi lipsesti tu, iar asta face ca toate cele enumerate mai sus sa fie nimicuri si sa nu conteze. Pentru ca am ajuns sa imi fie frica sa plec la facultate, de teama ca, joi seara cand ajung, sa nu aflu ca altcineva, pentru ceva timp, mi-a luat locul. Sau sa vad ca iar nu iti pasa. Ma doare extraordinar de tare faptul ca nu imi iei apararea cand am nevoie. Ca nu primesc niciun mesaj sau apel doar ca sa ma intrebi ce fac. Ca nu imi spui uneori: arati bine azi. Sau ca nu folosesti expresii mai dragute cand vrei sa imi spui ceva. Mi s-au inmuiat picioarele cand am auzit din gura ta alaltaieri: nu crezi ca ar trebui sa vorbim despre noi doi? Eram fericita, si apoi... nimic. Apoi ai preferat sa nu mai spui nimic. Am realizat ca mintea mea cere ajutor dar inima face tot cum vrea ea.
MA DOARE ! Ajuta-ma... Ori spune-mi ca insemn ceva, spune in sfarsit pana la capat lucrurile pe care mereu le lasi neterminate... ori, te rog, elimina-te din viata mea.
Pentru ca adresandu-mi-se intrebarea "fara cine nu ai putea momentan sa traiesti?", raspunsul meu esti tu. De fapt, raspunsul meu esti, vei fi si ai fost probabil mereu tu.
Si da, aseara am plans. Dupa ceva timp, aseara am plans iar. Aseara mi-am dezamagit sufletul iar. Mi l-ai dezamagit de fapt. Si i-am promis ca nu va mai suferi. Dar azi, privindu-ti ochii aia ametitor de albastrii si de frumosi, mi-am dat seama de ce sunt indragostita de tine.
Nu mai am scapare momentan, asta e cert. Nu mai spun ca am inceput sa trec peste sau ca sper sa trec momentan, stiu ca nu pot. Vreau doar sa stiu ca am pe cineva langa mine care va fi acolo cand voi reusi. Sau, vreau doar sa stiu ca exista persoane langa mine care ma sustin. Pentru ca singura nu pot. Singura impotriva ta, niciodata nu pot.
Poate de vina sunt ochii aia albastrii...