M-am decis, urmarind 5 sezoane din vestitul sau serial, sa incerc sa il "copiez" pe domnul matematician Charlie Eppes. Nu la modul ca voi incepe sa rezolv crime, ajutandu-l pe fratele meu din FBI, cu ajutorul matematicii. Si daca as vrea, fratele meu e bobocel de liceu, in niciun caz "FBI agent" si eu am detestat matematica. De-aia am si terminat filologia si am aerul asta nocturn de artista. Ca, dupa cum ati observat, cu daca, desigur, scriu numai noaptea.
Deci... Imaginati-va, sau, mai bine zis, imaginati-ma ca pe omul care trece pe langa voi zilnic. Cea care sta la rand la cafea sau pentru un "Kent 8, va rog". Cea cu fularul intotdeauna pus diferit si nonsalant in jurul gatului. Cea care umbla mereu la telefon sau asculta muzica, atunci cand e singura. Cea care, involuntar, se uita urat. Ma uit urat la viata pentru ca nu vreau sa am surprize, vreau sa o intampin urat, ca sa imi demonstreze ca merita sa ma faca sa zambesc, nu invers. Sunt persoana care are intotdeauna ceva de zis si pe cineva de contrazis. Sunt fata care rade mult, are umor si cea care nu mai regreta.
Ar fi aiurea daca m-as apuca acum sa zic ca nu mai am sentimente. Am o gramada. Si pentru multi oameni. Sentimente deosebit de mari. Nu am zis ca nu mai am sentimente, am zis ca nu o sa mai pun sentiment pentru cine nu merita.
M-am "lecuit" de iubire.
Revenim. Am descoperit ca eu aici trebuie sa imi recuperez orele pierdute de somn si relaxare acasa. Ca, frate, nu sunt o persoana "pasiva", dar parca in viata mea n-am umblat cat umblu cand ajung in weekend-uri acasa. Dar asa e viata. Trebuie traita la maxim, pentru ca am auzit ca nu are "repeat". Hai sa o traim. Paharele sus, sarbatorim ceva foarte important azi! Sarbatorim ca ne cunoastem, ca suntem cine suntem si ca vom deveni ceva mai mult. Sarbatorim viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu