=D

Ma linisteste intunericul si calmul camerei mele. Ma simt in siguranta aici. Dar sunt obosita, si, desi perna imi face cu ochiul, nu ma indur. As prefera sa continui. La nesfarsit. Umblu. De cateva zile umblu incontinuu, cu diferite persoane. Telefonul ma mir ca inca mai functioneaza la cate mesaje si apeluri primeste. Dar imi place. Imi place ca ajut si ca sunt acolo. Imi place cand sunt folositoare. Imi place cand sunt persoana la care se apeleaza. Imi place mult.

M-a linistit si de fapt, m-am simtit foarte bine azi, cand, dupa mult timp, L. mi s-a destainuit si am reusit sa il ajut. M-am simtit eu bine. Extraordinar de bine. Mi-a placut cand am iesit doar cu D. si cand m-a sunat M. doar ca sa "vada ce fac".

Imi place sa ii vad zambind. Pe toti. Ma linisteste, ma ajuta. De aici imi vine energia. Nu de la sutele de cafele pe care le beau zilnic, sau de la sutele de metri pe care le parcurg. Nu, de la ei. De la zambetele si rasul lor. De la stralucirea ochilor.

Pentru ca ma fac sa ma simt in siguranta. Pentru ca se vede in ochii lor ca ma iubesc. Pentru ca sunt constienti ca si eu pe ei. M-a linistit si ultimul "apel" pe care l-am primit azi. Si cu ocazia asta vreau sa ii spun tatalui meu ca IL IUBESC! Si ca vreau sa ii urez toata fericirea din lume si sanatate deplina. Si sa imi traiasca multi ani! Macar atat daca nu pot sa il iau in brate. Pentru ca mi-e extraordinar de dor.

Dar am descoperit ca sunt o persoana puternica. O persoana care ascunde multe. Pentru ca sub zambetul meu, exista multe intrebari si se dau multe lupte.

Dar am energie. Datorita voua, celor care ma inconjurati cu dragostea voastra zilnica.

Si pentru asta va multumesc. Tot ce scriu aici se leaga de voi. De unul dintre voi, de cativa, de toti pe rand si la un moment dat. Daca veti reusi sa va dati seama si de cine, de fiecare data, va multumesc iar.

Si nimic in plus decat... VA IUBESC! Pe toti. De la mic la mare. De la tanar la batran... De la prieten la parinte.