Am multipla personalitate.
Una sunt cand te sun pe tine, una cand ies cu voi la cafea, una cand ajung la Bucuresti, una cand sunt la facultate, una cand ajung acasa. Iar ultima varianta a mea in ultima vreme nu imi place deloc. Am ajuns sa ma feresc sa ajung acasa. E ok? Nu, nu e. "Acasa" pentru toti ar trebui sa fie un refugiu, locul unde te regasesti si te simti cel mai bine. Ei, pentru mine nu mai e asa. Ma doare sufletul in ultima perioada. Si mi-e frica sa raman singura. Pentru ca incep sa ma gandesc la tot ce nu functioneaza momentan in viata mea. Si sunt destule.
As incepe cu W. si as spune ca regret ca nu ii dau mai multa atentie, si ca regret ca uneori ii raspund aiurea sau ma port cum nu ar trebui. Stiu ca ma iubeste enorm, eu mi-as da viata pentru el. Dar sunt genul de persoana care nu lasa garda jos. In ultima vreme nu. In ultima vreme sunt doar cea care este indiferenta, ironizeaza si nu mai lasa de la ea nimic. Am suferit mult prea mult ultima data cand am facut aceasta greseala.
As continua cu C. si N. din cauza carora sufar enorm. Nu-mi face bine ce se intampla si, credeti-ma, ma doare mult mai rau decat arat si mult mai mult decat pe oricine. Vreau sa sper ca se va termina bine.
Nu mi-a convenit ca m-am certat cu P. azi, desi am aratat altceva. Si nici cu D. Trebuie sa intelegeti, si voi, si toti, ca eu sunt persoana care chiar va vrea binele si niciodata nu v-as face rau. Ma simt neglijata in ultima vreme. Ma simt abandonata. De-aia tot insist cu faptul ca nu ma mai cautati. Ma simt singura uneori si simt ca sunt singura careia ii pasa. Nu vreau sa cred ca asa e. Nu ma faceti sa cred ca asa e.
As continua prin a-ti multumi ca te-ai schimbat. Ca a inceput sa iti pese. Nu arat, dar ma bucura. Nu vreau sa spun mai mult, nu acum.
Nu mi-a placut ce ai facut azi, L. Nu a fost ok. Dar nu am vrut decat sa iti dai seama singur, ceea ce sper ca vei face intr-un final.
Vreau sa stiti toti ca nu imi e bine momentan. Si ca nu sunt eu cea care o vedeti zambind, facand glume sau razand. In ultima vreme ma doare rau. Si nu as face decat sa plang continuu, dar asa nu as rezolva nimic. Trebuie sa fiu puternica, dar trebuie sa va stiu langa mine. Stiu ca asta cer mereu, dar pentru mine e foarte important.
Priviti-ma maine dincolo de aparente, dincolo de ochii aia negri care forteaza un zambet, si o sa va dati seama ca eu de fapt nu sunt bine deloc. O sa vedeti cat ma doare. Si atunci sper doar sa ma vedeti cum sunt eu cand sunt singura.
Pentru ca nu mai sunt bine deloc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu