#getnaked

E 21:45.
N-am intarziat. Eu nu intarzii niciodata, nu te-ai convins? Unul din defectele mele. Cand ajungi prea devreme, vezi prea multe. Cand nu esti asteptat, surprinzi. Si surprinzi defecte.
Ok, mi-am dat haina jos. E mult prea cald aici. Cred ca sunt peretii incarcati de prea mult si rabufnesc. Clocoteste in ei prea mult .. nimic. Lasa.
Ma demachiez acum. Nu are sens sa pozez in papusa ta perfecta. Nu azi, n-am energie. Ma vezi acum, fara rimelul ala scump ce imi alungea genele si imi acoperea abisul ochilor? Vezi ca buzele mele nu zambesc fara rosul ala ce le acopera deseori? Si chiar si asa, nu sunt fade. Sunt asa mari pentru ca au cuvinte nespuse inmatriculate in piele. 
Cerceii, bratarile si toate ornamentele astea care iau ochii si deseneaza altceva decat o femeie care poate sa stea in picioare si fara ajutor.. sunt jos. Renunt la podoabe. Podoabele sunt pentru pomul de Craciun. Si amandoi stim cat urasc sarbatorile astea care au devenit mult prea comerciale. 
Pantofii zac acum la picioarele mele. Nu mai sunt asa impunatoare, nu? Stiu, ma descurc si fara. Dar parca sunt mai sigura pe mine cand aud clinchetul tocurilor pe gresia rece. Si daca mai arunc si o privire in urma.. par aroganta perfecta. Ce usor te pacalesc.
Rochia jos. Nu, nu urmeaza o noapte in care tu imi arati ce bine stii sa ma faci sa ma simt femeie. Nu, azi nu ai cum sa imi inchizi gura cu un geamat. Nu, nu pentru tine fac asta, nu azi. Pielea mi-e rece deja. Ai oprit caldura? Ah.. era oprita de ceva timp.
Am aruncat si lenjeria pe covor. Acum priveste-ma. Nu, nu ca pe o partida. Nu imi privi sanii, nu imi privi rotunjimile. Nu ma privi ca pe o bucata de carne.
Priveste-mi culoarea pielii, si tremurul din genunchi. Priveste-mi cicatricea de sub clavicula si adu-ti aminte ca un om a suportat acea durere. Urmareste-mi tatuajele ce imi ascund puritatea copilariei si spun capitole din povestea mea. Uite cum mi se face pielea de gaina cand ma privesti si uite cum tresare inima cand te vede. Urmareste-mi traseul venelor si du-te unde duc ele. Absoarbe imaginea asta si uita-te bine, adulmeca tot ce poti. Asta e femeia din spatele mastii. Asta e femeia care se ascunde in spatele hainelor ciudate, care arunca priviri arogante sub machiajul discret. Asta e femeia care iti apartine de fapt. Asta e pielea dezgolita din spatele arogantei. 
Asta e copilul care s-a dezvoltat in femeia de azi. Asta e mana care te-a mangaiat cand nu erai intr-un loc bun. Asta e gatul pe care l-ai sarutat cand ai simtit ca ai gasit ce cautai demult. Asta e omul pentru care iti bate inima atunci cand tipi peste ea sa nu o mai auzi.
Priveste-ma. Nu te uita. Priveste. Deschide ochii. 
Acum.. da tot jos. Vreau sa cunosc omul de sub straturile mult prea multe pe care le porti dupa tine. Tatuaje, cicatrici, piele, batai de inima. 
Da tot jos. Azi.. azi, o sa invatam sa vedem.