Perf.

E ziua aia.

Ziua pe care o asteptai demult. Ziua pe care o numeai candva vis neatins. Si tu nici nu iti dai seama.
E o zi in care soarele, cand a rasarit, a decis sa iti mangaie fata, fara ca tu sa ii multumesti ca a aparut si azi. Vantul s-a gandit sa nu ramana uitat si a decis sa iti zboare cateva suvite de par, intr-o boare usoara.
Cafeaua e perfecta azi, nu? Putin dulce, dar suficient de tare. Exact asa cum o preferi. Si are un miros fenomenal. A reusit sa inunde toata casa.
Iar tu... tu esti langa mine. Ce obisnuit. Cotidian. Si totusi, te fastacesti in pat, hotarand sa ignori alarma. Si imi place atat de mult sa te vad dormind. Pari lipsit de aparare in patul asta imens. Cu un centimetru de cearceaf acoperindu-ti pieptul perfect. Si te hotarasti sa imi zambesti totusi, printre schimonosiri si sa-mi oferi un "Buna dimineata" adormit. E zambetul meu preferat, stii?
Printre trei guri de cafea, decizi sa imi dai un sarut fugitiv. Aproape ca a zambit si soarele cand te-a vazut astazi. Stii cat de bine iti vin blugii astia? Aproape la fel de bine cum pica cearceaful azi-dimineata pe bataile inimii tale.
E ziua aia in care nu ne grabeste nimeni. Si, in fond, de ce ar face-o? Oamenii sunt lenesi azi. Tu esti duminica mea preferata.
Stii ca am visat candva ca liniile mainilor mele vor fi completate de cineva? Iar zambesti. Sunt atat de norocoasa azi. Numai azi, pentru ca acum numai azi conteaza. Ieri a trecut si maine nu stim ce va fi, asa ca... tu completeaza-ma azi.
Mai stii cum am fost ieri? E buna ziua asta. Azi. Si suna bine. Am potential azi. Pot sa treaca mii de veri, eu am sa traiesc azi.
Stii... simt ca am descoperit de fiecare data o noua galaxie atunci cand te sarut. Unde ai fost toata viata mea? A, da. Chiar sub bataia inimii mele.
Avem potential azi. Farmec am avut mereu.

Perfectiunea e departe de a descrie o zi ca asta.