Perturbarea realitatii

Sunt tacuta. De cateva ore comunic intens in lumea virtualului si pot sa jur ca nu am scos o silaba pe gura. Si ma uit in jur si vad doar cutii. Cutii scrise. Exact cum vedeam in filme. Si mi se parea atat de interesant cand vedeam oamenii cum misuna dintr-o locuinta in alta, impachetand si despachetand. Acum nu mi se mai pare atat de interesant.
M-am indragostit de peretii astia, ma crezi? De pragurile astea vechi si de geamurile care au vazut multe.De parchetul obosit si de gaurile din pereti. Vechea si iubita mea prietena. Nu fii suparata, vei fi mereu acasa pentru mine. Pentru noi toti.
Vezi tu... in coltul ala din sufragerie am facut primii pasi. Si langa geamul din bucatarie poate ai auzit prima cearta.
Confidentele unei prime iubiri au fost facute intre peretii acelui dormitor si primele lacrimi le-a vazut usa de la baie. Peretii? Doamne, peretii sunt plini de amintiri. Scrijeluite cu marker-ul sau pur si simplu prin amprenta timpului.
Si daca ies pe geam sa vad vechiul cartier, candva plin de viata si zambete calde, am sa-ti jur ca voi ramane vesnic indragostita de tine. Cele mai mari petreceri, cele mai dureroase despartiri si poate si cele mai frumoase zambete le-ai vazut tu. 25 de ani e ceva timp. Ne-ai vazut crescand cu ochii, transformandu-ne in cele mai frumoase versiuni de oameni care putem fi.
Nu vreau sa-mi iau ramas bun pentru ca asta n-o voi face niciodata. Te am in suflet, si te voi purta la fel ca pe toate celelalte lucruri sau persoane pe care le-am pierdut. Deci, nu te voi pierde niciodata! Ironic, nu?
Ar fi sute de randuri de scris, mii de pagini de umplut. Amintiri, povesti, vieti intregi de oameni. 

Draga mea prietena, iti doresc doar sa poti vedea o alta poveste frumoasa in anii ce vor veni. Poate alti copii crescand si alte persoane minunate, trecandu-ti pragul. Iti doresc zambete intense, iubire de nestavilit si povesti de viata magnifice. 
Cam cate povesti de viata ar putea spune un apartament? Probabil mii.
Cate o pot spune pe a mea? Doar tu.