marți, 21 februarie 2012
Poate ca...
Ma urmareste de ceva timp un sentiment tacit dar puternic. Dar nu stiu sa il explic. E suficient de apatic incat sa-l numesc "nesiguranta", dar suficient de placut incat sa-l numesc "revenire". Suficient de plus suficient de egal un amalgam de sentimente, un semn de intrebare, o zona gri acoperita cu ceata sau poate doar o fata nesigura care inca nu si-a gasit locul.
Sa stii ca ma motivezi. De fapt, voi ma motivati. Daca am vrut azi sa plec, fara nicio explicatie, raspunzand intrebarilor "Ce ai?" cu un simplu "Nimic.".. care.. pe de o parte a fost sincer.. asta nu inseamna ca trebuie sa am ceva. Am plecat fara nicio explicatie, am privirea aia pierduta si nesiguranta aia in glas intocmai pentru ca nu am explicatii. Nu mai am motive.
Iar venind vorba de tine, scumpule... Nu stii ce vrei. De fapt, amandoi suntem constienti de cat de bine ne cunoastem, si, cunoscandu-te atat de bine, pot spune ca in sfarsit am realizat ca esti la fel de pierdut ca si mine. Nesigur, temator si fugitiv. Pentru ca nu stii ce vrei, ai nevoie de cineva acolo, pleci si vii cand stii tu ca trebuie, iar daca cineva iti dezechilibreaza balanta, dispari pentru o perioada, ascunzandu-te in propria ta personalitate, ceea ce... te-am sfatuit toti, renunta sa o mai faci. Lasa-ne pe noi, cativa, oricati, sa fim acolo. Dar pana la urma, e viata ta. Sunt greselile tale infinite si dorintele tale absurde.
De voi, ce sa mai zic. M-ati ajutat .. Si da, lasam timpul sa le rezolve pe toate.
Intr-o oarecare masura sunt intr-o situatie bulversanta dar calma in acelasi timp. M-am regasit intr-un mod relativ... o particica din mine, cel putin.
Mi-am recapatat siguranta de sine si nevoia de un nou inceput.
Poate ca maine ma voi trezi o noua persoana, sau poate ca aceste ganduri vor disparea definitiv.
Poate maine ma voi trezi cu un semn de la tine, sau cu un semn de la cel care a stiut cum sa valoreze ce ai lasat tu in urma.
Poate ca ieri nu am procedat bine ascunzandu-ma, sau poate ca azi am plecat fara nicio explicatie.
Poate ca sunt doar un om si am nevoie de ...
... De mine. Inapoi.
Poate ca maine e o zi prea nesigura totusi pentru a face atatea planuri.
Poate ca totusi am sa ma bazez pe ziua de maine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu