CiaoCiao

- ... pur si simplu nu mai functioneaza. Suntem doua jucarii stricate, lipite de sute de ori, in incercari in van de a mai contropi ceva util. Intelegi? Ma intelegi macar putin?
- Nu prea, dar... am de ales?
- Normal, ai si tu o parere... sau asa cred.
- As avea dar drumurile noastre se despart aici. Iau cu mine tot, cand am sa plec, promit.
- Acum, nu cand... Ramai pentru ce?
- Pentru iubire.
- Pentru nimic! Nu exista iubire, nu te-ai convins?
- Exista, doar ca... ai preferat sa o inlaturi.
- Am preferat sa traiesc realist. Fara basme, fara happy-end. Hai sa ne comportam matur.
- Matur, nu odios.
- Spui cuvinte prea mari. Iubire, odios... Stii macar ce reprezinta?
- As putea chiar sa ti le desenez pe bolta cerului si tot nu te-as convinge. Adevarul iti apartine, asa ti-a placut sa crezi mereu.
- Asa este. Acum zi-mi ...  ce ai de luat?
- Pai ... probabil tot ce a ramas.
- Am dat cu aspiratorul. Crezi ca a mai ramas ceva?
- Da, iubirea din seara aia de mai cand am preferat sa raman cu tine decat sa plec cu prietenii mei. Banca noastra plina de rasete si declaratii subtile... Poate chiar si melodiile pe care ti le-am dedicat fara sa o spun.. Le pot lua?
- Indubitabil, si sa nu uiti si trandafirii... Ti-am impachetat deja scrisorile si cadourile spontane.
- Mda... Vezi ca am luat si lacrimile, dorul si sticlele goale...
- N-ai decat, nu vreau sa raman cu nimic.
- Asta e ironia. Poate nu acum, dar peste ani si ani vei da de ele din nou... Sa nu regreti atunci.
- Cum sa mai dau de ele daca le iei acum? Fii realist, lasa visele.
- Asta e si realitatea, draga mea. Le iau din gand, le vei pastra in inima mereu.
- Ce inima?
- Asta nu ti-am precizat... Inima... ti-o las tie.
- Asa stricata? Am sa imi iau alta, poti sa o pastrezi.
- Am pastrat-o pe a ta.
- Stii ce? Doar pleaca. Ingreunezi situatia si chiar nu stiu de ce. Pa-pa.

[...]

- Pa...rca as fi vrut sa ramai.