"O priveam deseori pe S. si ma gandeam cum poate fi atat de fericita. Dupa toate cate au fost, dupa destul de multe si suficient de putine. Imi doream, superficial, sa pot vedea lumea prin ochii ei. I-am vazut si durerea din ochi, oftatul motivat de oboseala si zambetul ala fals care trecea drept valabil atunci cand toata lumea era infima si nepasatoare. Ma intrebam cata iubire zace in sufletul ei si cate poate ierta.
Cred ca totusi nu-l cunoasteti pe A., sau, intr-o masura imperceptibila, pe cel pe care domnisoara S. il numeste Scumpule, de este atat de criticat. Da, are partea lui de vina, dar pe el l-ati privit vreodata in ochi? Ati observat cata durere exista? A iubit-o mult, de fapt, nu stiu sa fi intalnit doua persoane care sa se iubeasca mai mult. Poate ca vremea lor va veni candva, sau poate au fost prea atunci ca sa poata fi candva.
Sunt curioasa cum li se va termina povestea. Sunt increzatoare si suficient de tematoare, in acelasi timp.
Sunt genul de oameni carora nu le poti ghici viitorul. Bonnie & Clyde - cum v-ati numit atunci, sau poate ceva mult mai complex.
Sigur, nu poate. Sigur vor face parte unul din viata celuilalt mereu. Iar daca nu, numiti-ma nebuna. Pledez in fata unei povesti care bate box-office-ul, ingenuncheaza viata si te face sa vrei sa continui.
S. si A. ... Va multumim."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu