Marti.
13 decembrie 2011.
13, da.
Marti, da.
Si se vede ca sunt o superstitioasa, pentru ca ziua a inceput prost...
Relativ, de fapt.
M-am blocat intre un Bucuresti galagios si insistent, piperat de un Ploiesti plictisitor si subtil. M-am blocat intre un ieri si azi, dincolo si acolo. Intre o culoare de par naturala, si un brunet cu tente rosiatice.
3 in 1, original. Elle Magazine. Kent 8. Nokia C3. O lumina slaba, un outfit classy-casual, niste unghii de care voi scapa in viitorul apropiat si un Skype galagios.
Tente de viitor cu accent de trecut. Premonitii de acum si viziuni de "may it be... another day?".
O sa inceapa in curand febra cadourilor, a planificarilor si a listelor pentru 2012. "Anul asta o sa..."... O sa ce, ma? O sa nimic. O sa ca in fiecare an, adica o sa degeaba. Hai sa lasam viitorul sa ne surprinda. Hai sa ne rugam pentru un 2012 mai bun ca ceilalti 20(..) de pana acum.
Te gandesti ca viata ta e abia la inceput? Think again. Sau hai sa iti spun o alta viziune: ma gandesc ca viata mea e irosita deja pe sfert. How about that?
Te-as trimite intr-o excursie de 2 zile in capul meu. Sa vezi ce inseamna o minte sclipitoare si diabolica in acelasi timp. Una obosita dar cu multe sperante. Te-as trimite in capul meu, nu in suflet. Nu ai ce sa cauti acolo, decat daca vrei sa te pierzi.
Sa spunem doar ca sunt genul de persoana care nu mai pune pret pe "maine" mai mult decat pune pe "azi". Si nu, "ieri", nu mai e favoritul meu.
Am invatat sa traiesc intre doua orase si sa le impac pe amandoua. Am invatat sa traiesc intre multe caractere si sa le inteleg pe toate. Am invatat sa zambesc cand vreau, nu cand trebuie, si sa arat raceala mai mereu, nu uneori. Pentru ca Ploiestiul e rece si Bucurestiul e indiferent. Pentru ca persoanele sunt grabite si caracterele sunt grele.
Amintiri, pacate, urme de persoane in suflet. Natura moarta, frig si gri. Gri, da. Nu mai e roz, e gri.
Vreau o vacanta. Nu in Hawaii, in calm. In liniste si pace.
Adio, am plecat sa imi caut vacanta. Las zgomotele aici, lasati-ma si voi ... un timp. Ma voi intoarce, stronger, bitchier, Sandra-knows-it-all kinda girl.
Ma voi intoarce cu tente de lasa-ma-sa-te-las si urme pierdute de te-voi-iubi-mereu.
Cu bagajele pline si sufletul gol.
Ora 15:21 P.M.
13 decembrie 2011.
Marti.
Skype, Kent 8, Nokia C3, 3 in 1, Elle Magazine.
Un scaun gol, un zgomot absurd.
Sandra who?
Genial girl! Stiu ca tot ce e scris pe acest blog e scris sincer si curat. E o parte din tine aici. Te admir pentru ca ai curajul sa spui ce simti si da e genial pentru ca e din suflet si e real. :) A
RăspundețiȘtergere