Sunt de acord, pe de alta parte cu ceea ce a spus Peter Marie pentru ca am ajuns sa realizez ca poate asta ai devenit. O obsesie. De care nu mai pot sa scap. Dar dragostea mea a existat. Probabil inca mai exista, dar nu la aceeasi intensitate si oricum nu mai are glas. Si, sa iti reformulez: nu mai crezi in dragoste in momentul in care nu este reciproc. In momentul in care devii o marioneta si esti batjocorit, nu mai crezi in asa ceva. In momentul asta, eu nu mai cred. Refuz sa cred. Refuz sa mai astept o alta iubire. Refuz sa mai fiu bataie de joc.
M-am saturat! Dar nu pot face nimic acum. Decat sa astept. Probabil am sa il astept pe cel care ma va iubi, desi... Au fost destui si nu am stiut sa apreciez. De asta poate am patit asa. Pentru ca... roata se invarte. Si nenorocita niciodata nu se invarte in favoarea ta. Iar cand acel cineva va veni, am sa ii rad in fata, spunandu-i ca ce simte el nu exista sau ca... "o sa iti treaca".
Incurajez persoana care crede ca eu, dupa atatea, mai pot crede in dragoste. Incurajez omul care ma va face sa iubesc din nou. Si il astept. Pentru ca... se spune ca pentru fiecare fata cu inima facuta bucatele, exista un baiat cu lipiciul la el... Oare poti fi tu?
Iubirea...
RăspundețiȘtergere