E ziua aia.
Ziua pe care o asteptai demult. Ziua pe care o numeai candva vis neatins. Si tu nici nu iti dai seama.
E o zi in care soarele, cand a rasarit, a decis sa iti mangaie fata, fara ca tu sa ii multumesti ca a aparut si azi. Vantul s-a gandit sa nu ramana uitat si a decis sa iti zboare cateva suvite de par, intr-o boare usoara.
Cafeaua e perfecta azi, nu? Putin dulce, dar suficient de tare. Exact asa cum o preferi. Si are un miros fenomenal. A reusit sa inunde toata casa.
Iar tu... tu esti langa mine. Ce obisnuit. Cotidian. Si totusi, te fastacesti in pat, hotarand sa ignori alarma. Si imi place atat de mult sa te vad dormind. Pari lipsit de aparare in patul asta imens. Cu un centimetru de cearceaf acoperindu-ti pieptul perfect. Si te hotarasti sa imi zambesti totusi, printre schimonosiri si sa-mi oferi un "Buna dimineata" adormit. E zambetul meu preferat, stii?
Printre trei guri de cafea, decizi sa imi dai un sarut fugitiv. Aproape ca a zambit si soarele cand te-a vazut astazi. Stii cat de bine iti vin blugii astia? Aproape la fel de bine cum pica cearceaful azi-dimineata pe bataile inimii tale.
E ziua aia in care nu ne grabeste nimeni. Si, in fond, de ce ar face-o? Oamenii sunt lenesi azi. Tu esti duminica mea preferata.
Stii ca am visat candva ca liniile mainilor mele vor fi completate de cineva? Iar zambesti. Sunt atat de norocoasa azi. Numai azi, pentru ca acum numai azi conteaza. Ieri a trecut si maine nu stim ce va fi, asa ca... tu completeaza-ma azi.
Mai stii cum am fost ieri? E buna ziua asta. Azi. Si suna bine. Am potential azi. Pot sa treaca mii de veri, eu am sa traiesc azi.
Stii... simt ca am descoperit de fiecare data o noua galaxie atunci cand te sarut. Unde ai fost toata viata mea? A, da. Chiar sub bataia inimii mele.
Avem potential azi. Farmec am avut mereu.
Perfectiunea e departe de a descrie o zi ca asta.
luni, 18 iulie 2016
sâmbătă, 16 iulie 2016
If there is a God, he will have to beg for my forgiveness.
Secolul 21.
Atentate. Crime. Violenta. Incalzire globala. Dezastre naturale.
Unde e Dumnezeul vostru?
Nu ma intelegeti gresit, nu apartin ateilor. Dar nici nu pot spune ca, cred cu tarie intr-unul Dumnezeu.
M-am autoeducat, ca sa zic asa, de mica, sa cred numai in ce vad. In ce pot simti, palpa sau mirosi. In lucruri care exista cu adevarat. Si sa le vad eu. Nici pe mama nu o ascult daca imi spune sa cred in ceva pe care eu nu l-am vazut. Iar eu, intre atatea nenorociri care se intampla din ce in ce mai des in ziua de azi, nu mai cred.
Unde e Dumnezeul vostru cand teroristii omoara sute de oameni zilnic? Da, zilnic. Incetati sa mai credeti doar in ce vedeti in media. Cautati mai adanc. E tragic ce s-a intamplat in Turcia, Nisa sau alte tari "populare". Dar stiti ca sunt niste lucruri cotidiene in alte tari? In Siria e razboi de ani de zile. Nu imi iese din cap ce mi-a spus o matusa: "Noi daca nu auzim bombe sau impuscaturi intr-o zi, se intampla ceva ciudat. Nu e normal." - si e socanta afirmatia. Asa cum noi suntem obisnuiti sa vedem masini pe autostrazi, si ni s-ar parea ciudat sa fie soselele goale, asa sunt pentru ei nenorocirile. Sunt animale - ca altfel nu ii pot numi - care nu se multumesc doar sa omoare - ii si tortureaza inainte. Unde e Dumnezeu cand mii de copiii sunt batjocoriti si omorati zilnic de niste cretini care au crescut cu niste idei impuse de oameni bolnavi, indoctrinati in ideea ca daca omoara, vor ajunge intr-o alta viata ca niste regi?
Unde e Dumnezeul vostru cand in Africa mii de oameni mor zilnic de foame si sufera de rahitism? Oameni care mananca cu ratia, consuma apa - poate 10 oameni sa consume pe zi atat cat consumi tu la un dus - si mananca poate cat mananca un sugar la noi. Care traiesc de pe o zi pe alta si nu au cunoscut niciodata insemnatatea cuvantului "saturat" - nu mai zic de all inclusive. Unde e Dumnezeu cand copiii lui mor de foame si nu le da nimeni o mana de ajutor?
Unde e Dumnezeul vostru cand ghetarii devin din zi in zi pe cale de disparitie, fauna este aproape distrusa si calamitatile naturale devasteaza pamantul? Schimbari radicale de temperatura, disparitia chiar a unor anotimpuri si a multor specii de animale, si asa mai departe. Unde e Dumnezeu cand propria sa creatie ajunge la autodistrugere?
Nu spun ca nu e vina omenirii. In general, cam toate ni le-am facut cu mana noastra. Probabil ne meritam soarta. Dar vreau sa intreb si eu, mai ales pe cei care sunt atat de credinciosi: unde e Dumnezeul vostru astazi? El are grija de voi? El va pune mancare pe masa si va asigura ziua de maine? Unde e cand omenirea are nevoia cea mai mare de el? O sa ne trimita vreo arca, atunci cand dezastrele vor ajunge sa ne distruga complet?
Voi ajunge in "iad", cu siguranta, dar vreau sa Te intreb si eu: unde esti? Si pentru toate cate se intampla, de ce permiti? Ne dai o lectie? Iti mor copiii. Iti moare creatia. Anunta-ma cand ai de gand sa apari. Vreau sa-mi fac o programare, am niste intrebari scurte.
De fapt, stii ce? Daca existi - sper sa ai o scuza buna.
Atentate. Crime. Violenta. Incalzire globala. Dezastre naturale.
Unde e Dumnezeul vostru?
Nu ma intelegeti gresit, nu apartin ateilor. Dar nici nu pot spune ca, cred cu tarie intr-unul Dumnezeu.
M-am autoeducat, ca sa zic asa, de mica, sa cred numai in ce vad. In ce pot simti, palpa sau mirosi. In lucruri care exista cu adevarat. Si sa le vad eu. Nici pe mama nu o ascult daca imi spune sa cred in ceva pe care eu nu l-am vazut. Iar eu, intre atatea nenorociri care se intampla din ce in ce mai des in ziua de azi, nu mai cred.
Unde e Dumnezeul vostru cand teroristii omoara sute de oameni zilnic? Da, zilnic. Incetati sa mai credeti doar in ce vedeti in media. Cautati mai adanc. E tragic ce s-a intamplat in Turcia, Nisa sau alte tari "populare". Dar stiti ca sunt niste lucruri cotidiene in alte tari? In Siria e razboi de ani de zile. Nu imi iese din cap ce mi-a spus o matusa: "Noi daca nu auzim bombe sau impuscaturi intr-o zi, se intampla ceva ciudat. Nu e normal." - si e socanta afirmatia. Asa cum noi suntem obisnuiti sa vedem masini pe autostrazi, si ni s-ar parea ciudat sa fie soselele goale, asa sunt pentru ei nenorocirile. Sunt animale - ca altfel nu ii pot numi - care nu se multumesc doar sa omoare - ii si tortureaza inainte. Unde e Dumnezeu cand mii de copiii sunt batjocoriti si omorati zilnic de niste cretini care au crescut cu niste idei impuse de oameni bolnavi, indoctrinati in ideea ca daca omoara, vor ajunge intr-o alta viata ca niste regi?
Unde e Dumnezeul vostru cand in Africa mii de oameni mor zilnic de foame si sufera de rahitism? Oameni care mananca cu ratia, consuma apa - poate 10 oameni sa consume pe zi atat cat consumi tu la un dus - si mananca poate cat mananca un sugar la noi. Care traiesc de pe o zi pe alta si nu au cunoscut niciodata insemnatatea cuvantului "saturat" - nu mai zic de all inclusive. Unde e Dumnezeu cand copiii lui mor de foame si nu le da nimeni o mana de ajutor?
Unde e Dumnezeul vostru cand ghetarii devin din zi in zi pe cale de disparitie, fauna este aproape distrusa si calamitatile naturale devasteaza pamantul? Schimbari radicale de temperatura, disparitia chiar a unor anotimpuri si a multor specii de animale, si asa mai departe. Unde e Dumnezeu cand propria sa creatie ajunge la autodistrugere?
Nu spun ca nu e vina omenirii. In general, cam toate ni le-am facut cu mana noastra. Probabil ne meritam soarta. Dar vreau sa intreb si eu, mai ales pe cei care sunt atat de credinciosi: unde e Dumnezeul vostru astazi? El are grija de voi? El va pune mancare pe masa si va asigura ziua de maine? Unde e cand omenirea are nevoia cea mai mare de el? O sa ne trimita vreo arca, atunci cand dezastrele vor ajunge sa ne distruga complet?
Voi ajunge in "iad", cu siguranta, dar vreau sa Te intreb si eu: unde esti? Si pentru toate cate se intampla, de ce permiti? Ne dai o lectie? Iti mor copiii. Iti moare creatia. Anunta-ma cand ai de gand sa apari. Vreau sa-mi fac o programare, am niste intrebari scurte.
De fapt, stii ce? Daca existi - sper sa ai o scuza buna.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)