Value yourself, sweetie

 - I am so angry right now.

- Why? Nothing happened today. It's such a peaceful Sunday.

... that's how the conversation that was going to open my eyes would start. And I had no idea.

- Because I am frustrated. Because bad people always get away with it. At the end of the day, they get away with it. They smile and put their head on the pillow and have such a good sleep, when there are others who haven't slept in months. Who crawl every day pretending everything is ok when they are broken inside. Scarred. For life. It's not fair. And I don't plan on letting them get away with it.

And she listened. To my well planned vendettas, to my angry voice and saw the desperation in my eyes, which probably kept me on sleeping pills and made me lose 7 kgs in 3 weeks. And then she said:

Listen... ok, you will do your well planned vendetta. And maybe it will work. Maybe you will hurt them, too. But to what result? What's the point? You cannot change people. You cannot force them to become who they should become, if they do not see it. You can't convince a person he is bad, when he does not see the mistake.You will make them suffer for ... 5 minutes? One night? One week? And then, what? Do you think they will change? No, they will get up and go back to their old ways. And you would have wasted months, years, on a revenge that will not bring you anything. Do you think you will get satisfaction? No. It will slowly get to you. Make you bitter, angry, mean. It will steal your kindness away. Your goodness and your purity. Your good energy. 

You feel betrayed, you feel left out or even left behind. But maybe that is good. Maybe right now this is life's way of getting the bad energy out of your life. By taking these people out. Maybe it is preparing you for the good. You have spent too much time in the shadows, maybe it is your time to shine. You going on this path will only bring you bitterness. Misery. 

If people don't get you, if people don't see the good in you... maybe they are not your people. You had them in your life to learn a lesson. To progress. And now it is time to let them go. No matter how unfair it is. No matter how badly it hurts. Don't let yourself be dragged in that vicious circle again. Make the right decision. Life is taking the trash out! Let it!

We have to rise above it. No matter how unfair it is, or how badly it hurts. It's not about them. It's about you. When you give them a second of your time, they win. When you get upset with them and lose a minute of your peace, they win. When you plot against them and lose an hour of your freedom, they win. Right now, they are living their life, not caring about you, while you do, and they win! Don't let them win. 

Life.. life is hard. And they don't teach you that in school. Your parents don't tell you that, either, to protect you. But life is hard. It puts you down and still kicks although you did not get up yet. But it gets better. 

We choose who and what we give power to. We choose happiness or sadness. Anger or peace. Every day, we choose. Our paths, our decisions, the people who we allow in our lives. We choose if we will have a bad day or a good day. We choose if we will get the best out of a situation or the worst. We choose if we will let it define us, or not. If it will make us a good person, or a bad one. 

They won a battle. Let them think that. Let them be happy in their small, insignificant lives. Let them consider you a freak, an overthinker or "too much". Choose your tribe. Choose the people who love to have you around, who can't get enough of you. Choose the people who love to see you or enjoy every minute of your time. Choose the nice guys. Choose the freaks, the ones who are not afraid to shout to the world how much you mean to them.

We are grown-ups. It is beautiful to tell someone how you feel about them, and say it loudly.

You are not too much. You are never too much. If you are too much, honey, it means they are not enough.

Look back at it

E asa misto sa fii femeia secolului 20.
E asa misto sa fii femeie!

Sa vedem..

Avem job-uri super tari - de la dadace simpatice pana la ambasadoare - si le facem nu numai cu cap, dar si cu mult stil. Purtam hainele alea office care ne arata foarte subtil formele, impunand respect in acelasi timp. Si nu, nu lasam capul jos la sedinte sau ne pitim dupa barbati. Sincer, nu ca as deborda de feminism, dar cunosc oameni pe post de Manager - atat barbati, cat si femei. Femeile sunt misto rau!
Avem niste jucarii micute si care ne seamana foarte bine, pe care le-am purtat in pantece 9 luni, ca dupa sa avem onoarea de a le fi modele in viata, prietene pe vecie si umarul pe care isi pot sprijini capetele semete. Avem onoarea de a deveni mame, ca dupa sa putem deveni bunici. Si ce misto o facem! Ne educam copiii sa ne fie cea mai buna varianta a noastra, in timp ce invartim lingura in mancarea de pe foc, trimitem sms-uri celei mai bune prietene si citim email-urile care asteapta raspunsuri.
Avem prietene care ne inteleg din priviri, si cu care putem la fel de bine sa barfim o noapte intreaga savurand cocktail-uri picior peste picior, sau sa dezbatem subiecte filosofice hoinarind dupa carti bune si haine cochete. Formam o comunitate de femei puternice, femei frumoase, femei care se sustin reciproc.
Avem maini care stiu sa mangaie atunci cand doare. Terminandu-se in manichiuri perfecte.
Avem vorbe dulci atunci cand sunt necesare, si tonuri ridicate atunci cand nu ne convine ceva.
Avem respect si avem nevoie de protectie, toate in acelasi timp.
Suntem pasionale atunci cand vine vorba de orice mic detaliu al vietii noastre - de la alegerea gentii perfecte, pana la planificarea vietii alaturi de omul potrivit. Ne implicam total si ne daruim total. Si nu ne e teama sa ne aratam sentimentele - chiar daca am jurat de mii de ori ca nu o vom mai face.
Femeile sunt lideri oriunde privesti - de la CEO-ul care conduce o firma din 500 Fortune, pana la mama care tine o intreaga gospodarie. Lumea a fost construita de femei puternice - si vom continua sa daramam ziduri si sa spargem stereotipuri. Pe tocuri, evident.

Femeile si pisicile fac intotdeauna doar ce le place; barbatii si cainii ar trebui sa accepte si sa isi vada de treaba lor.

1, 2, 3

Tu cand ai fost recunoscator ultima data?


E uimitor cum trecem prin timp.. prin zile, secunde si saptamani, si nu reusim sa vedem cat suntem de norocosi sa fim aici, acum.
In secolul vitezei. In lumea oamenilor ambitiosi, care intotdeauna vor mai mult, care intotdeauna darama bariere si zguduie timpane. 
E minunat sa stii ca pasesti pe acelasi pamant pe care au pasit legende, si ca intr-o zi, cu suficienta ambitie, vei fi si tu la randul tau legenda pe urmele caruia vor dori alti oameni sa paseasca.

Ca esti inconjurat de iubire.. fie ca e a mamei tale, care te asteapta acasa intotdeauna, oriunde ai fi, si oricat ti-ar lua sa ajungi inapoi. 
                                           .. sau poate a prietenilor tai care te-au sustinut intotdeauna, desi de multe ori nu si-ar fi dorit sa iti stearga lacrimile de pe obraji, sau sa te ridice de jos.
                                          .. a tatalui tau, care isi ridica si mai mandru umerii cand aude de realizarile puiului sau de om, oricat de mici i s-ar parea lui.
                                          .. a bunicilor tai, care intotdeauna te vor primi in bratele lor calde, fie ca e pentru a-ti da o imbratisare draga sau un sfat intelept.
                                          .. sau a sufletului tau pereche, care uneori nu te tine in brate noaptea, dar te tine strans in gand.

Ca esti inconjurat de bunatate... fie ca e a necunoscutului care ti-a oferit locul in autobuz, vazand ca esti mult prea obosit de atata tumult cotidian.
                                                .. a catelului tau, care e intotdeauna fericit sa te vada, chiar daca l-ai lasat singur in casa pentru cateva ore.
                                               .. a copilului de langa tine, care intotdeauna te va privi cu ochi mari, dorindu-si sa fie ca tine intr-o buna zi.
                                              .. sau a colegului de birou, care te-a ajutat sa depasesti obstacolul intampinat, trecand peste el ca o echipa.

Ca esti inconjurat de magie... fie ca e a fericirii care pluteste in aer in ziua de Craciun, atunci cand toata lumea ofera, fie ca sunt zambete, cadouri sau doar iubire.
                                            .. a puterii pe care il are un zambet, pe care il primesti la sfarsitul unei zile lungi, care te convinge ca poti trece peste orice.
                                            .. a melodiei pe care o auzi pe fundalul unei statii de metrou aglomerate, in urma careia ai amintirea aia placuta, a zilei aleia in care totul era simplu.
                                            .. sau a miracolului ca esti om, si esti atat de inconjurat de trairi, sentimente si vise, incat uneori simti ca ai sa explodezi in mii de alti oameni, toti dispusi sa lupte pentru trofeul celui mai frumos vis.


Sunt atat de recunoscatoare.. ca traiesc intr-o lume plina de oameni frumosi. Si puternici. Oameni care nu stiu sa fie doborati de greutati, ci le tin piept cu capul sus.
                                            .. ca am oameni langa mine care ma iubesc, chit ca o vad pe chipul mamei atunci cand ma vede dupa o lunga despartire, in ochii tatalui meu cand imi spune ca e mandru de mine, in zambetul familiei care intotdeauna a avut incredere ca sunt un om maret. In glasul fratelui meu care m-a incurajat in cele mai nebunesti vise, stiind ca le voi atinge. Ca am prieteni care sunt acolo, indiferent de ani, greutati sau probleme - si care vor ramane in viata mea permanent. In oftatul plin de dor din sufletul celui caruia i-am mancat sanatatea, si i-am dat la schimb siguranta. 

Sunt atat de recunoscatoare ca am in viata mea femei puternice, de la care invat zilnic. Ca am o familie care m-a invatat ce inseamna iubire neconditionata. Ca am in viata mea barbati adevarati, barbati care nu stiu sa renunte si vor sa devina mareti - mai mareti decat sunt. Ca am prieteni care m-au invatat ca distanta e doar un cuvant, si altii care mi-au aratat ca toate diferentele noastre nu ne fac decat mai frumosi. 

Sunt atat de recunoscatoare ca traiesc intr-un oras puternic, un oras recunoscut pentru maretia lui, dar si pentru frumusete. Un oras impunator, in care noptile vibreaza si zilele sunt mult prea importante pentru a fi irosite. Ca am venit dintr-un orasel care mi-a aratat ca, in pofida lipsei sale de "popularitate" - e creator de minuni. Creator de oameni de suflet.

Sunt atat de recunoscatoare ca am un camin, haha, de fapt - am atatea locuri pe care le-as putea numi "acasa", incat pot trece de la a fi recunoscatoare, la a ma numi norocoasa. Ca am melodiile alea care ma intorc acolo - in nostalgic - sau care ma imping acolo - la maretie. 

Suntem vii, suntem plini de dorinte, si suntem aici, acum. Intr-o lume atat de frumoasa - cu toate declicurile ei care o fac si mai speciala. Suntem tineri, batrani, plini de experiente sau la inceput de drum, curiosi de cate ne vor cladi. Suntem brunete, roscate, tatuati sau mustaciosi - si, jur, atat de frumosi! Suntem frati, parinti, iubiti sau matusi... si avem atata iubire de impartit, incat, inima, draga de ea, nu mai stie unde sa se imparta mai intai.
Suntem oameni. Si suntem minunati.

Ni se intampla doar, uneori, sa uitam asta.

I'm still here

Acum un an..

Pe 26 Aprilie 2018 ma pregateam de amintiri noi. De distractii care nici nu stiam ca urmau sa devina povesti nemuritoare. Pe 26 Aprilie 2019 privesc in urma si zambesc, obosita dupa o zi in care mi-am mai adaugat o caramida la lucitorul viitor.

In Aprilie 2018 incercam sa trec peste un esec sentimental, incercam sa recladesc goluri lasate de anumite persoane si incercam sa zambesc. In Aprilie 2019 ii port cu mine in suflet, si zambesc fara sa incerc. 

In 2018 traiam intr-o lume cunoscuta, sigura si fatidica. In 2019 traiesc intr-o lume noua, plina de necunoscut si deschisa catre viitor. 

Anul trecut eram in siguranta. Anul asta sunt in miscare.

Ce repede trec anii peste noi, nu-i asa? Intreab-o pe S. din Aprilie 2018 daca ar fi crezut ca numai intr-un an, viata ei se va schimba complet. Ti-ar fi ras in fata, uraste schimbarile majore. Si totusi.. a facut saltul.

Anul trecut am reinvatat ce tare doare despartirea. De oameni, locuri si amintiri. Anul asta am reinvatat ce frumoase sunt inceputurile. 

Anul trecut eram pe marginea prapastiei, speriata sa nu cad. Si din sperietura, am reusit sa alunec, si sa ma julesc. Inca am cicatricile. Anul asta, prapastia a trecut, e verde tot in jur. 

Niciodata, oricat de greu e, oricat de .. monoton pare totul.. niciodata nu renunta. Nu exista lucru de nedepasit, om de neuitat sau durere de neinvins. 

In 2018 eram convinsa ca nu pot, si cumva.. ma resemnasem. Renuntasem la visele mari, pentru unele infime, multumindu-ma cu putin. In 2019 visele sunt in miscare. Da, alea mari. "Putin" nu mai exista in vocabularul meu, decat poate.. atunci cand cer inca o ora de somn.

In Aprilie 2018 aveam oameni buni langa mine, oameni de demult. In Aprilie 2019 am oameni magnifici. Oameni noi langa cei de demult. Avem bariere de depasit si lumi de cucerit.

Pe 26 Aprilie 2018 vorbeam o limba, radeam cu masura si planuiam o cafea tarzie. Pe 26 Aprilie 2019 vorbesc in limbile pamantului, rad din orice si imi planuiesc viitorul.

Un an in care am invatat ca pot. Orice, oricat. Un an in care am invatat ca oamenii care vor sa fie langa tine, vor fi, intr-un fel sau altul. Un an in care am invatat ca inceputurile noi sunt tare misto, si ca viitorul tau e la fel de grandios pe cat ti-l creezi. Intre Aprilie 2018 si Aprilie 2019 am creat amintiri, am vindecat rani, mi-am marit familia si am adaugat oameni noi in suflet. Am invatat sa ma temperez si sa imi fac viata atat de frumoasa pe cat vreau sa o traiesc. Am invatat ca a fi om e lucrul cel mai important si ca zambetul meu e mult mai frumos decat cearcanele mari. 

La cate am realizat intr-un singur an, stau si ma gandesc... iti dai seama ca am o viata intreaga inainte?

#getnaked

E 21:45.
N-am intarziat. Eu nu intarzii niciodata, nu te-ai convins? Unul din defectele mele. Cand ajungi prea devreme, vezi prea multe. Cand nu esti asteptat, surprinzi. Si surprinzi defecte.
Ok, mi-am dat haina jos. E mult prea cald aici. Cred ca sunt peretii incarcati de prea mult si rabufnesc. Clocoteste in ei prea mult .. nimic. Lasa.
Ma demachiez acum. Nu are sens sa pozez in papusa ta perfecta. Nu azi, n-am energie. Ma vezi acum, fara rimelul ala scump ce imi alungea genele si imi acoperea abisul ochilor? Vezi ca buzele mele nu zambesc fara rosul ala ce le acopera deseori? Si chiar si asa, nu sunt fade. Sunt asa mari pentru ca au cuvinte nespuse inmatriculate in piele. 
Cerceii, bratarile si toate ornamentele astea care iau ochii si deseneaza altceva decat o femeie care poate sa stea in picioare si fara ajutor.. sunt jos. Renunt la podoabe. Podoabele sunt pentru pomul de Craciun. Si amandoi stim cat urasc sarbatorile astea care au devenit mult prea comerciale. 
Pantofii zac acum la picioarele mele. Nu mai sunt asa impunatoare, nu? Stiu, ma descurc si fara. Dar parca sunt mai sigura pe mine cand aud clinchetul tocurilor pe gresia rece. Si daca mai arunc si o privire in urma.. par aroganta perfecta. Ce usor te pacalesc.
Rochia jos. Nu, nu urmeaza o noapte in care tu imi arati ce bine stii sa ma faci sa ma simt femeie. Nu, azi nu ai cum sa imi inchizi gura cu un geamat. Nu, nu pentru tine fac asta, nu azi. Pielea mi-e rece deja. Ai oprit caldura? Ah.. era oprita de ceva timp.
Am aruncat si lenjeria pe covor. Acum priveste-ma. Nu, nu ca pe o partida. Nu imi privi sanii, nu imi privi rotunjimile. Nu ma privi ca pe o bucata de carne.
Priveste-mi culoarea pielii, si tremurul din genunchi. Priveste-mi cicatricea de sub clavicula si adu-ti aminte ca un om a suportat acea durere. Urmareste-mi tatuajele ce imi ascund puritatea copilariei si spun capitole din povestea mea. Uite cum mi se face pielea de gaina cand ma privesti si uite cum tresare inima cand te vede. Urmareste-mi traseul venelor si du-te unde duc ele. Absoarbe imaginea asta si uita-te bine, adulmeca tot ce poti. Asta e femeia din spatele mastii. Asta e femeia care se ascunde in spatele hainelor ciudate, care arunca priviri arogante sub machiajul discret. Asta e femeia care iti apartine de fapt. Asta e pielea dezgolita din spatele arogantei. 
Asta e copilul care s-a dezvoltat in femeia de azi. Asta e mana care te-a mangaiat cand nu erai intr-un loc bun. Asta e gatul pe care l-ai sarutat cand ai simtit ca ai gasit ce cautai demult. Asta e omul pentru care iti bate inima atunci cand tipi peste ea sa nu o mai auzi.
Priveste-ma. Nu te uita. Priveste. Deschide ochii. 
Acum.. da tot jos. Vreau sa cunosc omul de sub straturile mult prea multe pe care le porti dupa tine. Tatuaje, cicatrici, piele, batai de inima. 
Da tot jos. Azi.. azi, o sa invatam sa vedem.